1. [MDA2] mesiță1 sf [At: PALIA (1581), ap. GCR I, 38/12 / V: meseț (abr msț) s, ~seță, mie~, mișăță (abr mișță) / S și: (înv; abr) mesță, msță / Pl: ~țe / E: slv мѣсѧца] (Slî; reg) Lună calendaristică.
2. [MDA2] mesiță2 sf [At: VLAHUȚĂ, D. 138 / Pl: ~țe / E: masă1 + -iță] 1-2 (Rar; șhp) Măsuță (1-2).
3. [MDA2] meseț s vz mesiță1
4. [MDA2] meseță sf vz mesiță1
5. [MDA2] miesiță sf vz mesiță1
6. [DGS] mesiță1 s.f. (pop.) v. Măsuță.
7. [DGS] mesiță2 s.f. (înv. și reg.) v. Lună.
8. [DLR] MÉSIȚĂ1 s. f. (Slavonism învechit și regional) Lună (calendaristică). Scrisu-se-au ceaste cărți sf[i]nte . . . mes[I]ța i u l e . . . În cetate în Orăștie. PALIA (1 581), ap. GCR I, 38/12. Pop Grigorie di Măhaciu . . . m[e]s[i]ța mai (a. 1 619). GCR I, 56/28, cf. PARACLIS (1 639), 253. Toader Buză și alți mulți care s-au prilejit aice în șapte mișăța avgustu (a. 1 696). STEFANNELI, D. C. 15. Și am scris eu, Constantin țarbingă . . . mesița fevruari (a. 1 699). IORGA, S. N. 106. S-au tipărit în sf[i]nta mănăstire în Sneagov . . . m[e]s[i]ță iul (a. 1 700). GCR I. 340/2. Mișța pentru measeță arată cum logofeții puneau formulele slavice fără ca să mai știe măcar cum să le scrie. CUV. D. BĂTR. I, 133. În mesița lui florar m-am dus în țeară . . . pentru a lua holde. FRÎNCU-CANDREA, M. 102. - Prescurtat: (în textele vechi) mesță, msță. – Și: móseță s. f., méseț (prescurtat: msț) subst. (PARACLIS (1 639), 253), miésiță (BL XI, 90), míșăță (prescurtat: mișță) s. f. – Din slav. (mediobulgară мѣсѧца).
9. [DLR] MESÍȚĂ2 s. f. (Rar) Măsuță (1). Ana, la mesița de lucru, lîngă fereastră, coase o rochie pentru păpușa Marioarei. VLAHUȚĂ, D. 138. Pe mesița de la fereastră o față de masă lucrată cu croșetul, id. ib. 247. - Pl.: mesițe. – Masă1 + suf. -iță.
10. [DLR] MÉSEȚ subst. v. mesiță1.
11. [DLR] MÉSEȚĂ s. f. v. mesiță1.
12. [DLR] MIÉSIȚĂ s. f. v. mesiță1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL