1. [DEX '09] MESIȘOARĂ, mesișoare, s. f. (Rar) 1. Măsuță. 2. Mâncare, hrană modestă. ♦ (Reg.) Pomană, praznic. – Masă1 + suf. -ișoară.
2. [MDA2] mesișoară sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) mesș~ / Pl: ~oare / E: masă1 + -ișoară] 1-2 (Șhp) Măsuță (1-2). 3-4 Ospăț (oferit în amintirea unui mort) Si: praznic. 5 Mâncare, hrană modestă, nepretențioasă.
3. [DEX '98] MESIȘOARĂ, mesișoare, s. f. 1. Măsuță. 2. Mâncare, hrană modestă. ♦ (Reg.) Pomană, praznic. – Masă1 + suf. -ișoară.
4. [DLRLC] MESIȘOARĂ, mesișoare, s. f. 1. Măsuță. 2. Mîncare; ospăț, pomană. Să-i faci o mesișoară. Să merg și eu la pomană. MARIAN, Î. 363.
5. [MDA2] mesșoară sf vz mesișoară
6. [DOOM 3] mesișoară (rar) s. f., g.-d. art. mesișoarei; pl. mesișoare
7. [DOOM 2] mesișoară (rar) s. f., g.-d. art. mesișoarei; pl. mesișoare
8. [DGS] mesișoară s.f. (reg.) 1 v. Măsuță. 2 (bis.) v. Pomană. Praznic.
9. [DLR] MESIȘOARĂ s. f. 1. Măsuță (1). Cf. PONTBRIANT, D. Pentru case fără copii, cei doi inși au și mese dintr-o singură bucată, mici și cu trei picioare, numindu-se mesuță, mesișoară sau măsuță. PAMPiLE, I. C. 147. Prutule, apă vioară, Face-te-ai neagră cerneală, Spuma ta o mesișoară, Stuhul tău o penișoară Ca să scriu o hîrtioară S-o trimet la maica-n țară. ȘEZ. I, 47, cf. 239. 2. Ospăț, praznic (oferit în amintirea unui mort). De-i lua-o grozâvioară Dumnezeu să ți-o omoare Și să-i faci o mesișoară, Să merg și eu la pomană. SEVASTOS, C. 148. 3. Mîncare, hrană modestă, nepretențioasă. Avînd cu mine și bucate pre cît mă iertasă vremea și găsind o gîrliță ce trecea pă subt niște pomi. . . șezui aci cu mesșoara mea. GORJAN, H. II, 17/22. – Pl.: mesișoare. – Și: (regional) mesșoáră s. f. – Masă1 + suf. -ișoarâ.
10. [DLR] MESȘOÁRĂ s. f. v. mesișoară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL