1. [MDA2] mescător sm [At: MARDARIE, L. 117 / V: ~iu / Pl: ~i / E: mesca + -(ă)tor] (Înv) Paharnic.
2. [Scriban] mescătór m. (d. mesc). Vechĭ. Paharnic.
3. [MDA2] mescătoriu sm vz mescător
4. [DGS] mescător s.m. (în Ev. Med., în Țările rom.; înv.) v. Paharnic.
5. [DLRLV] MESCĂTOR s.m. (ȚR.) Paharnic. Vinočerpate (l): mescătoriu de vin. MARDARIE, 117; cf. ST. LEX., 292. Etimologie: mesca + suf. -(ă)tor. Vezi și mescătoare, mește, nemeștit. Cf. c u p a r, p a h a r n i c.
6. [DAR] mescător, mescători, s.m. (înv.) paharnic.
7. [DLR] MESCĂTÓR s. m. (Învechit) Paharnic. Mescâtoriu de vin. MARDARIE, L. 117, cf. 29, CUV. D. BĂTR. I, 292, PASCU, S. 126. - Pl.: mescători. – Și: mescătóriu s. m. – Mesca + suf. -(ă)tor.
8. [DLR] MESCĂTÓRIU s. m. v. mescător.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL