1. [DEX '09] MESCHINĂRIE, meschinării, s. f. 1. Lipsă de generozitate, de noblețe sufletească, micime (sufletească, de caracter); (mai ales la pl.) atitudine, gest, faptă de om meschin. ♦ Zgârcenie, avariție. 2. Lipsă de importanță, de semnificație; întâmplare, fapt banal. – Din fr. mesquinerie.
2. [MDA2] meschinărie sf [At: NEGULICI / Pl: ~ii / E: fr mesquinerie] 1 (Asr) Zgârcenie. 2 Lipsă de generozitate, de noblețe sufletească Si: micime. 3 (Mpl) Faptă lipsită de generozitate, de noblețe sufletească, de om cu preocupări mărunte. 4 Lipsă de importanță, de semnificație. 5 Întâmplare, fapt lipsit de importanță, banal.
3. [DLRLC] MESCHINĂRIE, meschinării, s. f. Fel de a fi, manifestare, gest al omului meschin; lipsă de generozitate; lucru, fapt mărunt, micime de suflet. Mărunte meschinării personale. DUMITRIU, B. F. 87. Ne înveselim cu toții, fiindcă am scăpat de... toate meschinăriile din tîrgul nostru. C. PETRESCU, C. V. 16.
4. [DN] MESCHINĂRIE s.f. 1. Zgîrcenie, micime de suflet; lipsă de generozitate. 2. Faptă de om meschin; lucru mărunt. [Gen. -iei. / < fr. mesquinerie].
5. [MDN '00] MESCHINĂRIE s. f. 1. caracter, atitudine, faptă de om meschin. 2. lipsă de valoare, de semnificație. (< fr. mesquinerie)
6. [Șăineanu, ed. VI] meschinărie f. 1. economie prea mare; 2. caracterul celui meschin; 3. lucruri meschine.
7. [Scriban] *meschinăríe f. (d. meschin, după fr. meschinerie). Economie prea mare. Fig. Lipsă de nobleță, purtare de om meschin.
8. [DOOM 3] meschinărie s. f., art. meschinăria, g.-d. art. meschinăriei; pl. meschinării, art. meschinăriile (desp. -ri-i-)
9. [DOOM 2] meschinărie s. f., art. meschinăria, g.-d. art. meschinăriei; pl. meschinării, art. meschinăriile
10. [DGS] meschinărie s.f. 1 <fig.> îngustime, micime, <fig.; înv.> mărunțime. Multă meschinărie este în ziua de astăzi! 2 (rar) v. Avariție. Parcimonie. Zgârcenie.
11. [DLR] MESCHINĂRIE s. f. 1. (Astăzi rar) Zgîrcenie, avariție. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Lipsă de generozitate, de noblețe sufletească, micime, îngustime (de suflet, de caracter). Cf. PONTBRIANT, D., TEODOREANU, L. 230. Se rupe din meschinăria clicilor împopoțonate. CONTEMP. 1 949, nr. 164, 4/2. ♦ (Mai ales la pl.) Faptă lipsită de generozitate, de noblețe sufletească, faptă de om cu preocupări mărunte. Începe să urzească pe subt ascuns tot felul de intrigi și meschinării. VLAHUȚĂ, ap. CADE. 3. Lipsă de importanță, de semnificație. Meschinăria unei vieți parazitare, ♦ Întîmplare, fapt lipsit de importanță, banal. Ne înveselim cu toții fiindcă am scăpat. . . de „Hai la gază, gazăăă”, de cățelușa lui madam Știubei. . . și de toate meschinăriile din tîrgul nostru. C. PETRESCU, V. 16. – Pl.: meschinării.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL