1. [MDA2] meruit a [At: ȘEZ II., 95 / Pl: ~iți / E: mere (pll măr2)] (Reg; d. meri, într-un descântec) Încărcat cu mere.
2. [DLRLC] MERUIT, meruiți, adj. m. (Regional) Încărcat cu mere; rodit. Un pom mîndru rodit, cu mere meruit. ȘEZ. II 95.
3. [DLRM] MERUIT, meruiți, adj. m. (Reg., despre pomi) Încărcat cu mere; rodit. – Din mere (pl. lui măr1).
4. [DLR] MERUÍT adj. (Despre meri; regional, într-un descîntec) Încărcat cu mere, plin cu mere. Eu să râmîn curat. . . ca un vișin înflorit, ca un pom mîndru rodit, cu mere meruit. ȘEZ. II, 95. - Prin figură etimologică, de la mere (pl. lui măr2).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL