1. [DEX '09] MERIDIONAL, -Ă, meridionali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află în partea de sud sau este originar de acolo; sudic. ♦ Care este propriu, specific țărilor sau popoarelor din sud. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația unei țări, provincii etc. sudice sau este originară de acolo. [Pr.: -di-o-] – Din lat. meridionalis, fr. méridional.
2. [MDA2] meridional, ~ă [At: DIARIU (1817), 107/15 / V: (înv) ~izi~ / P: ~di-o~ / Pl: ~i, ~e / E: lat meridionalis, fr méridional] 1-2 a (Îoc nordic, septentrional) Care (se află în partea de sud sau) este originar de acolo Si: sudic, (înv) meridionalicesc (1-2). 3-4 a Care este specific (țărilor ori) popoarelor sudice Si: sudic, (înv) meridionalicesc (3-4). 5-6 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a unei țări, provincii etc. sudice. 7-8 smf, a (Persoană) originară dintr-o țară sau provincie sudică.
3. [DEX '98] MERIDIONAL, -Ă, meridionali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află în partea de sud sau este originar de acolo; sudic. ♦ Care este propriu, specific țărilor sau popoarelor din sud. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unei țări, provincii etc. sudice sau este originară de acolo. [Pr.: -di-o-] – Din lat. meridionalis, fr. méridional.
4. [DLRLC] MERIDIONAL, -Ă, meridionali, -e, adj. Care este (de) la miazăzi; sudic. Vegetație meridională. ▭ Romîna este o limbă romanică care a suferit o puternică influență slavă meridională. ROSETTI, I. SL. 13. ♦ Care este propriu popoarelor din sud. Sînt toate mofturi, fantezii meridionale. CARAGIALE, O. VII 179.
5. [DN] MERIDIONAL, -Ă adj. Sudic. ♦ Caracteristic pentru popoarele din sud. // s.m. și f. Cel care face parte din populația unei țări sudice. [Pron. -di-o-. / cf. fr. méridional, lat. meridionalis].
6. [MDN '00] MERIDIONAL, -Ă I. adj. sudic. ◊ specific țărilor și popoarelor din sud. II. s. m. f. cel care face parte din populația unei țări sudice. (< fr. méridional, lat. meridionnalis)
7. [Șăineanu, ed. VI] meridional a. care e din spre miazăzi: popoare meridionale.
8. [Scriban] *meridionál, -ă adj. (lat. meridionalis). De mează-zi, de sud, austral: regiunile meridionale, dialect meridional. Subst. Locuitor din sud.
9. [MDA2] merizional, ~ă a vz meridional
10. [DOOM 3] meridional (desp. -di-o-) adj. m., s. m., pl. meridionali; adj. f., s. f. meridională, pl. meridionale
11. [DOOM 2] meridional (-di-o-) adj. m., s. m., pl. meridionali; adj. f., s. f. meridională, pl. meridionale
12. [DGS] meridional, -ă adj. (geogr.; în opoz cu „boreal”, „nordic”, „septentrional”) 1 austral, sudic. Emisfera meridională se află la sud de ecuator. 2 (despre regiuni, teritorii, țări, localități etc.) sudic, <înv.> meridionalicesc. Coasta meridională a Carpaților este acoperită cu păduri de foioase. A vizitat multe țări europene meridionale.
13. [DLR] MERIDIONAL, -Ă adj., s. m. și f. 1. Adj. (În opoziție cu s e p t e n t r i o n a l, n o r d i c) Care se află în partea de sud sau este originar de acolo; sudic, (învechit) meridionalicesc. Africa meridională (despre miazăzi). DIARIU (1817), 107/15. America se împarte firește în două părți: în America septantrională. . . și în America meridională au d-amiazăzi. PLEȘOIANU, C. 89/4. În partea meridională a țării de sus . . . se întind ca niște delulețe urmele unui vechi așezămînt de zidiri. MN (1 836), 271/33. Platina. . . s-au descoperit la 1 736 în America meridională și s-au adus în Evropa la 1 741. STAMATI, M. 19/4. Să ne ocupăm puțin și cu ținuta slavilor meridionali. BARIȚIU, P. A. II, 28. Țerile meridionale ale globului. ROM. LIT. 701/41. ** Care este propriu sau specific țărilor ori popoarelor sudice. Adierea plâpîndelor aure și dulcilor raze ale soarelui meridional. FILIMON, O. I, 159. Sînt toate mofturi, fantezii meridionale. CARAGIALE, O. VII, 179. Viața în aer liber n-are aici amploarea din climaturile meridionale. SADOVEANU, O. IX, 267. Româna. . . a suferit o puternică influență slavă meridională. ROSETTI, I. SL. 13. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unei țări, provincii etc. sudice sau este originară de acolo. Le lipsește poezia și naturalul meridionalilor. FILIMON, O. II, 163, cf. IBRĂILEANU, SP. CR. 142. Pasiunea meridionalilor pentru jocurile de noroc . . . formează subiectul acestui roman. LOVINESCU, C. IV, 114. Francezii din nord ironizează pe meridionali. LL I, 136. - Pronunțat: -di-o-. – Pl.: meridionali, -e. – Și: (învechit) merizioriál, -ă adj. URSU, T. Ș. 236. – Din lat. meridionalis, fr. méridional.
14. [DLR] MERIZIONÁL, -Ă adj. v. meridional.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL