1. [MDA2] meresân s (sg) vz mărăsân
2. [MDA2] mărăsân ssg [At: RETEGANUL, ap. DR IV, 741 / V: ~ășin, meres~ / E: ns cf lat malesanum] (Trs; Mar; în superstiții) 1 Prevestire rea. 2-3 Semn (rău) Si: cobe.
3. [MDA2] mărășin ssg vz mărăsân
4. [DGS] mărăsân s.n. (în superstiții; reg.) v. Cobe. Piază rea.
5. [DRAM 2021] meresấn, meresânuri, (mărăsân), s.n. Prevestire, semn rău: „Când cântă găina cocoșește, atunci e de meresân, e sămn rău” (Papahagi, 1925: 318). – Lat. malesanum „nebun, smintit” (MDA).
6. [DRAM 2015] meresân, meresânuri, (mărăsân), s.n. – Prevestire, semn rău: „Când cântă găina cocoșește, atunci e de meresân, e sămn rău” (Papahagi, 1925: 318). – Lat. malesanum „nebun, smintit” (MDA).
7. [DRAM] meresân, -uri, (mărăsân), s.n. – Prevestire, semn rău: „Când cântă găina cocoșește, atunci e de meresân, e sămn rău” (Papahagi 1925: 318). – Lat. malesanum (MDA).
8. [DRAM 2021] mărăsấn, s.n. v. meresân („semn rău”).
9. [DRAM 2015] mărăsân, s.n. – v. meresân („semn rău”).
10. [DLR] MĂRĂSÎN subst. (sg.) (Prin Transilv. și Maram. ; în superstiții) Prevestire sau piază (rea), semn (rău) ; cobe. Esta-i mărăsîn rău, își gîndi el. RETEGANUL, în DR. IV, 741. Cînd cîntă găina cocoșește, atunci e de meresîn, e semn rău. T. PAPAHAGI, M. 164. - Și: mărășin (VICIU, GL.), meresîn subst.(sg-) – Etimologia necunoscută. Cf. lat. m a l e s a n u m.
11. [DLR] MĂRĂȘÍN subst. (sg.) v. mărăsîn.
12. [DLR] MERESÎN subst. (sg.) v. #mărăsîn.@
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL