1. [MDA2] merei [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc / E: mereu, cf mg merül] (Trs) 1 vi A încremeni. 2 vr A se adânci în gânduri.
2. [DE] MEREI, com. în jud. Buzău, situată în Câmpia Săratei, la poalele Dealului Istrița, pe cursul superior al râului Sărata; 6.784 loc. (2000). Haltă de c. f. (în satul Sărata Monteoru). Expl. de petrol. Viticultură. Stațiune balneclimaterică în satul Sărata-Monteoru, unde au fost descoperite vestigii datând din Epoca bronzului (milen. 2 î. Hr.) în cadrul unei așezări fortificate, cu mai multe cimitire, specifice Culturii Monteoru (inele de aur, topor din bronz, amfore, cești etc.). Biserica Sf. Troiță (1813), în satul Izvoru Dulce.
3. [DLR] MEREÍ vb. IV. (Prin Transilv.) 1. I n t r a n z. A înmărmuri, a înlemni, a încremeni. Cf. ANON. CAR., DR. I, 270. Salcotea merei de spaimă. FRÎNCU-CANDREA, M. 279. 2. R e f l. A se adînci în gînduri. Cf. LB, LM, CIHAC, II, 514. - Prez. ind.: mereiesc. – De la mereu. Pentru sensul 2, cf. și magh. m e r ü l.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL