1. [DEX '09] MERCUROS, -OASĂ, mercuroși, -oase, adj. (Despre compușii mercurului) Care conține un ion de mercur monovalent. – Din fr. mercureux.
2. [MDA2] mercuros, ~oasă a [At: LM / V: (înv) ~rios / Pl: ~oși, ~oase / E: fr mercureux] (D. compușii mercurului) Care conține un ion de mercur monovalent.
3. [DLRLC] MERCUROS, -OASĂ, mercuroși, -oase, adj. (Despre sărurile de mercur) Care conține mercur monovalent.
4. [DN] MERCUROS, -OASĂ adj. (Despre sărurile de mercur) Care conține mercur monovalent. [Cf. fr. mercureux].
5. [MDN '00] MERCUROS, -OASĂ adj. (despre compușii mercurului) care conține mercur monovalent. (< fr. mercureux)
6. [MDA2] mercurios, ~oasă a vz mercuros
7. [DOOM 3] mercuros adj. m., pl. mercuroși; f. mercuroasă, pl. mercuroase
8. [DOOM 2] mercuros adj. m., pl. mercuroși; f. mercuroasă, pl. mercuroase
9. [DLR] MERCUROS, -OASĂ adj. (Despre compușii mercurului) Care conține un ion de mercur monovalent. Cf. LM. Azotatul mercuros se obține prin acțiunea acidului azotic asupra mercurului. MACAROVICI, CH. 394. Oxid mercuros. id. ib., cf. LTR2. - Pl.: mercuroși, -oase. – Și: (învechit) mercuriós, -oásă adj. LM. – Din fr. mercureux. – Pentru mercuriós, cf. m e r c u r i e.
10. [DLR] MERCURlOS, – OÁSĂ adj. v. mercuros.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL