1. [DEX '09] MELOFOB, -Ă, melofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște muzica. – Din fr. mélophobe.
2. [MDA2] melofob, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr mélophobe] (Liv) 1-2 (Persoană) care urăște muzica.
3. [DEX '98] MELOFOB, -Ă, melofobi, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care urăște muzica. – Din fr. mélophobe.
4. [DN] MELOFOB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care nu suferă muzica. [< fr. mélophobe].
5. [MDN '00] MELOFOB, -Ă adj., s. m. f. (cel) care nu suferă muzica. (< fr. mélophobe)
6. [DETS] MELO-2 „muzică, melodie”. ◊ gr. melos „cîntec, melodie” > fr. mélo-, germ. id., engl. id. > rom. melo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care nu suferă muzica; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de muzică; ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană pasionată de muzică; ~manie (v. -manie), s. f., dragoste excesivă pentru muzică; ~pee (v. -pee), s. f., ansamblu de reguli referitoare la cînt și la arta declamației la vechii greci; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a muzicii în terapeutică; ~tipie (v. -tipie), s. f., culegere a notelor muzicale prin utilizarea unui material tipografic mobil.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL