[Scriban] *meliacéŭ, -ée adj. (d. mélia, un gen de arborĭ din Asia și Oceania, cu scoarța febrifugă). Bot. Din familia meliiĭ, un gen de plante monocotiledonate, ca mahonu (acajú). S. f. O meliacée (subînț. plantă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL