1. [MDA2] melestuit, ~ă a [At: F (1887), 145 / V: ~tit, ~eșt~ / Pl: ~iți, ~e / E: melestui] (Trs) 1 Stâlcit în bătaie. 2 Zdrobit. 3 (Îf melestit) Frânt de oboseală.
2. [DEX '09] MELESTUI, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. – Din magh. mállaszt.
3. [MDA2] melesti v vz melestui
4. [MDA2] melestit, ~ă a vz melestuit
5. [MDA2] melestui [At: VAIDA, GL. / V: ~eșt~, (css) ~ti, ~ești / Pzi: ~esc / E: mg mállaszt] 1 vt (Trs) A melița. 2 vt (Trs) A fărâmița ceva. 3 vt (Fig; c. i. o persoană) A stâlci în bătaie. 4 vr (Îf melesti) A se repezi înfuriat la cineva Si: a se oțărî. 5 vt (Reg; c. i. mămăliga) A amesteca cu melesteul (3). 6 vt (Fig) A vorbi mult și nedeslușit.
6. [MDA2] melești v vz melestui
7. [MDA2] meleștui v vz melestui
8. [MDA2] meleștuit, ~ă a vz melestuit
9. [DLRLC] MELESTUI, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional, și în forma meleștui) A mesteca. ♦ Fig. A snopi, a stîlci în bătăi. Toată era meleștuită [fata] de bătaie. RETEGANUL, P. II 80. – Variantă: meleștui vb. IV.
10. [DLRLC] MELEȘTUI vb. IV v. meleștui.
11. [DLRM] MELESTUI, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. ◊ Fig. A bate tare pe cineva. – Magh. melleszteni.
12. [Scriban] melestuĭésc v. tr. (ung. melleszteni, a jumuli, a jupui). Trans. Fam. Bat, buchisesc, chelfănesc.
13. [DOOM 3] melestui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. melestuiesc, 3 sg. melestuiește, imperf. 1 melestuiam; conj. prez. 1 sg. să melestuiesc, 3 să melestuiască
14. [DOOM 2] melestui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. melestuiesc, imperf. 3 sg. melestuia; conj. prez. 3 să melestuiască
15. [DER] melestui (-uesc, melestuit), vb. – (Trans.) A da cu parul. Mag. melleszteni (Densusianu, GS, I, 352; Drăganu, Dacor., III, 721; Candrea). – Der. melesteu, s. n. (Mold., băț, prăjină; făcăleț), care pare să presupună un mag. *mellesztő, paralel cu menesztő „băț”, din melleszteni și tő „băț” (după Cihac, II, 192, din sl. męti „a comprima”; după Byhan 319, din sl. mlĕti „a măcina”).
16. [DGS] melestuit, -ă adj. fig. (reg.; despre ființe; adesea determ. prin „în bătaie”) v. Bumbăcit2. Snopit. Stâlcit2. Zdrobit.
17. [DGS] melestui vb. IV. tr. fig. (reg.; compl. indică ființe; adesea cu determ. modale) v. Bumbăci. Melița. Snopi. Stâlci. Strivi. Tăbăci1. Zdrobi. Zvânta.
18. [DRAM 2021] melestuít, -ă, melestuiți, -te, adj. (reg.) Zdrobit, fărâmițat. – Din melestui.
19. [DRAM 2021] melestuí, melestuiesc, (melesti), v.t. (reg.) 1. A fărâmița, a zdrobi. 2. A stâlci în bătaie: „Și iarăși prinde să mă melestească toată. Ba vrea să mă ia și de grumazi” (Bilțiu, 1999: 210). 3. A amesteca. – Din magh. mállaszt(eni) (DLRM, DEX, MDA), cf. magh. mállani „a se sfărâma”.
20. [DRAM 2015] melestui, melestuiesc, (melesti), vb. tranz. – (reg.) 1. A fărâmița, a zdrobi. 2. A stâlci în bătaie. 3. A amesteca. – Din magh. mállaszt(eni) (Scriban; Densusianu, Drăganu, Candrea, cf. DER; DLRM, DEX, MDA), cf. magh. mállani „a se sfărâma”.
21. [DRAM] melestui, -esc, vb. tranz. – 1. A fărâmița, a zdrobi. 2. A stâlci in bătaie. 3. A amesteca. – Din magh. mállaszt (MDA).
22. [DLR] MELESTUÍT, -Ă adj. (Prin nordul Transilv.) Bătut, stîlcit (în bătaie) ; zdrobit. Mă simt ca melestuit, mă dor toate, ca și cind m-ar fi bătut cineva. Com. din FRATA-TURDA. ♦ (În forma melestit) Frînt de oboseală. Era trudit și melestit nu avea voie de a se prinde de nimic. F (1887), 145, cf. ALRM I/I h 140. - Pl.:mélestuiți, -te. - Și: melestit, -ă, meleștuít, -ă (RETEGANUL, P. II, 80) adj. – V. melestui.
23. [DLR] MELESTÍ vb. IV v. melestui.
24. [DLR] MELESTÍT, -Ă adj. v. melestuit.
25. [DLR] MELESTUI vb. IV. Tranz. 1. (Prin Transilv.) A melița ; a zdrobi, a fărîmița (ceva). Cf. CABA, SĂL., LEXIC REG. 24. ♦ F i g. (Complementul indică o persoană) A bate, a lovi foarte tare ; a zdrobi, a stîlci în bătaie. Cf. VAIDA, PAȘCA, GL., DR. III, 721. Și-l apucă în pălmi și tot îl melestuiesc. RETEGANUL, ap. CADE. Așa l-a bătut, de tot l-a meleștit. Com. din BISTRIȚA. ♦ R e f l. (În forma melesti) A se repezi înfuriat la cineva ; a se oțărî. Com. BENIUC. 2. (Regional; complementul indică mămăliga) A mesteca cu melesteul. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. ◊ F i g. A vorbi mult și nedeslușit. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. - Prez. ind.: melestuiesc. – Și: melestí, meleștuí (CADE, DR. III, 721), meleștí vb. IV. – Din magh. mállaszt.
26. [DLR] MELEȘTÍ vb. IV v. melestui.
27. [DLR] MELEȘTUÍ vb. IV v. melestui.
28. [DLR] MELEȘTUÍT, -Ă adj. v. melestuit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL