1. [DEX '09] MELENAȘ, melenași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui melean; flăcăiaș, fecioraș. – Melean + suf. -aș.
2. [MDA2] melenaș sm [At: REBREANU, I, 258 / Pl: ~i / E: melean + -aș] (Trs; șhp) Melean.
3. [DOOM 3] melenaș (reg.) s. m., pl. melenași
4. [DOOM 2] melenaș (reg.) s. m., pl. melenași
5. [DGS] melenaș s.m. (reg.) v. Fecioraș. Feciorel. Flăcăiaș.
6. [DLR] MELENÁȘ s. m. (Transilv.) Diminutiv hipocoristic al lui m e l e a n ; flăcăiaș, fecioraș. Se uita batjocoritor la Ion. . . și-și zicea mereu mai mulțumit: "Stai, melenașule, stai să vezi tu cine-i Vasile!1! REBREANU, I. 258. Era un melenaș în floarea vieții. PRECUP, P. 55. Cît va fi stat el p-acolo, cine mai știe, destul că s-a trezit melenaș de nu-i mai erau bune hainele, că-i erau prea mici. RETEGANUL, P. P. 41. Am iubit un melenaș Cu buzele făguraș. VICIU, GL. 59. - Pl.: mélenași. – Melean + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL