1. [MDA2] meleandră sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~re / E: ns cf buleandră] (Trs) 1 Haină veche, uzată, ruptă. 2 Zdreanță pe care se pune ceaunul când se amestecă mămăligă.
2. [DLRM] MELEANDRĂ, melendre, s. f. (Reg.) Haină ruptă, zdrențuită; p. ext. zdreanță. [Pr.: -lean-]
3. [Scriban] meleándră, V. buleandră.
4. [DEXI] buleandră s.f. (pop., fam.) 1 Haină veche, ruptă, ponosită. ♦ Fig. (Termen injurios pentru o) femeie imorală; cocotă, tîrfă. 2 (la pl.) Lucruri vechi și fără valoare. • pl. -endre. /cf. fleandură, landră, leandră, handră, șuleandră, lat. pop. *balandra „veșmînt larg”.
5. [Scriban] buleándră și (Trans.) meleándră f., pl. endre (rudă cu fleandură, ca bleașcă cu fleașcă orĭ bleg cu flenc). Fleandură, borfă, haĭnă veche și ruptă: o buleandră de suman, niște bulendre’n boccea. V. hanță, halipă.
6. [DLR] MELEÁNDRĂ s. f. (Prin Transilv.) Haină veche, uzată, ruptă ; zdreanță (pe care se pune ceaunul cînd se amestecă mămăliga). PAȘCA, GL., IORDAN, STIL. 87, BUL. FIL. II 87, GR. S. V, 389. – Pl.: melendre. – Etimologia necunoscută. Cf. b u l e a n d r ă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL