1. [DEX '09] MEHTUPCIU, mehtupcii, s. m. (În Evul Mediu; în Țara Românească și în Moldova) Funcționar într-o cancelarie domnească. – Din tc. mektupçu.
2. [MDA2] mehtupciu sm [At: GHEORGACHI, CER. (1762), 269 / V: mectubgiu / Pl: ~ii / E: tc mektup] (Tcî) 1 Persoană care scria sau copia acte, scrisori etc. într-o cancelarie domnească. 2 Titlu acordat mehtupciului (1).
3. [DEX '98] MEHTUPCIU, mehtupcii, s. m. (Turcism înv.) Funcționar într-o cancelarie domnească. – Din tc. mektupçu.
4. [DLRLC] MEHTUPCIU, mehtupcii, s. m. (învechit) Scriitor într-o cancelarie domnească, scriitor oficial, secretar. Îi ziceau mehtupciu, pentru că fusese scriitor de limba turcească la postelnicie. GHICA, la TDRG.
5. [Scriban] mehtupcíŭ m. (turc. mektupğu, scriitor, secretar general al unuĭ minister, al uneĭ provinciĭ, al mareluĭ Vizir). Vechĭ. Scriitor la divanu domnesc.
6. [MDA2] mectubgiu sm vz mehtupciu
7. [DOOM 3] mehtupciu s. m., art. mehtupciul; pl. mehtupcii, art. mehtupciii (desp. -ci-ii)
8. [DOOM 2] mehtupciu s. m., art. mehtupciul; pl. mehtupcii, art. mehtupciii (-ci-ii)
9. [DLR] MEHTUPCÍU s. m. (Turcism învechit) Persoană care scria sau copia acte, scrisori etc. într-o cancelarie domnească; titlu acordat acestei persoane. [Ranguri boierești:] Mehtupciul, carele să cheamă și chiesadariu, cibucciul i ciohodar, beceriul. GHEORGACHI, CER. (1 762). 1200 lei pe an mehtupciul, pe lună una sută lei (a. 1 776). URICARIUL, XIX, 389. Mectubgiul (secretariul de cabinet). AR (1829), 352/33. Îi zicea mehtupciu, pentru că fusese scriitor de limbă turcească la postelnicie. GHICA, S. 325. – Pl.: mehtupcii. – Și: mectubgíu s. m. – Din tc. mektup.
10. [DLR] MECTUBGÍU s. m. v. mehtupciu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL