1. [DEX '09] MEGIEȘI, megieșesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se învecina, a se mărgini. [Pr.: -gi-e-] – Din megieș.
2. [MDA2] megieși vir [At: (a. 1650-1675) GCR I, 189/7 / V: (cscj) ~șa / P: ~gi~e~ / Pzi: ~șesc / E: megieș] (Îrg) A se învecina.
3. [DLRLC] MEGIEȘI, megieșesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Regional) A se învecina, a se mărgini. Pe șesul unde se megieșesc plășile Prutul de Sus, Coșula și Bașăul, se află satul Cordărenii. ODOBESCU, S. II 174. Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Dornei, ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II 41.
4. [DEX '09] MEGIEȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din sb. medjaš, magh. megyés.
5. [MDA2] megeiaș, ~ă smf vz megieș
6. [MDA2] megiaș, ~ă smf vz megieș
7. [MDA2] megieș, ~ă smf [At: (a. 1521) IORGA, C. I. II, 231 / V: ~giaș, (înv) ~geiaș / P: ~gi-eș / Pl: ~i, ~e / E: srb medjaž, mg megyes] (Îvp; Mol) 1 Vecin. 2 Proprietar rural Vz răzeș.
8. [MDA2] megieșa v vz megieși
9. [DEX '98] MEGIEȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din scr. medjaš, magh. megyés.
10. [DLRLC] MEGIAȘ, -Ă s. m. și f. v. megieș.
11. [DLRLC] MEGIEȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f. (Regional) Vecin. Împărecherile boierilor și oștile megieșilor au dus țara în risipire. SADOVEANU, O. VII 50. Șoimaru bea cu megieșii Izbind căciulele-n pămînt. TOPÎRCEANU, P. 249. Copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi. CREANGĂ, A. 34. ◊ (Adjectival) Tata era fiul unui împărat mare din părțile megieșe. POPESCU, B. II 37. Îndată după întocmirea lor în state neatîrnate, îi vedem luptîndu-se cu popoarele megieșe. KOGĂLNICEANU, S. A. 71. – Pronunțat: -gi-eș. – Variantă: megiaș, -ă (PĂSCULESCU, L. P. 113, TEODORESCU, P. P. 617) s. m. și f.
12. [Șăineanu, ed. VI] megieș a. și m. Mold. vecin: un megieș al nostru CR. [Ung. MEGYES].
13. [Scriban] megiáș (vest) și megiéș (est), -ă adj. (sîrb. mèğaš, vecin, alăturat, d. méğa, hotar, med, între, vsl. meždu, între, rudă cu lat. medius, mijlociŭ, mediŭ. De aicĭ și ung. megyés, regional, mesgés, vecin, megye, regiune, comitat, județ, mesgye, hat, hotar de vie. Formele rom. ar putea veni și d. ung., maĭ ales că tot acolo vine și răzeș. V. mejdină, mezuină, pri-mejdie. Cp. cu lăĭaș). Vechĭ. Mold. Vecin, limitrof. Munt. S. m. Proprietar de pămînt, moșier, (de pe la 1550) mic coproprietar. (După actele privitoare la hotărniciĭ, vînzărĭ, jurătorĭ și marturĭ, „megiaș” era tot una cu „boĭer” [Gĭur. 45 și 50]. Megiașiĭ formaŭ boĭerimea fără dregătoriĭ și aŭ dispărut în rîndurile clăcașilor și țăranilor fără pămînt [Giur. 70]. Cp. și cu moșnean, care înseamnă și „moștenitor”, și cu răzeș, care înseamnă „părtaș”, adică „la moșie”).
14. [Scriban] 2) megieșésc (mă) v. refl. (d. megiaș; sîrb. meğašiti, a mărgini). Mă mărginesc, mă învecinez. V. intr. Vechĭ. A megieși, a fi vecin cu cineva.
15. [DOOM 3] megieși (a se ~) (înv., reg.) (desp. -gi-e-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă megieșesc, 3 sg. se megieșește, imperf. 1 sg. mă megieșeam; conj. prez. 1 sg. să mă megieșesc, 3 să se megieșească; imper. 2 sg. afirm. megieșește-te; ger. megieșindu-mă
16. [DOOM 2] !megieși (a se ~) (înv., reg.) (-gi-e-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se megieșește, imperf. 3 sg. se megieșea; conj. prez. 3 să se megieșească
17. [DOOM 3] megieș (înv., reg.) (desp. -gi-eș) adj. m., s. m., pl. megieși; adj. f., s. f. megieșă, art. megieșa, pl. megieșe
18. [DOOM 2] !megieș (pop.) (-gi-eș) adj. m., s. m., pl. megieși; adj. f., s. f. megieșă, art. megieșa, pl. megieșe
19. [IVO-III] megieș, -ieșă.
20. [DER] megiaș (-și), adj. – 1. Vecin, alăturat. – 2. (S. m.) Proprietar, vecin. – Var. (Mold.) megieș. Sb., cr., slov. medjaš, din sl. meždŭ „între” (Cihac, II, 191; Berneker, II, 32; Tiktin), în parte prin intermediul mag. megyés (Rosetti, BL, IX, 80), cf. bg. meždá „frontieră”. – Der. megieșesc, adj. (de vecin, de proprietar); megieși, vb. refl. (a se învecina); megieșie, s. f. (Mold., vecinătate). – Cf. meje.
21. [DGS] megieși vb. IV. refl. (înv. și reg.; despre oameni, popoare, țări, teritorii etc.; urmat de determ. introduse prin prep. „cu”) v. Învecina. Mărgini.
22. [DGS] megieș, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. (pop.) v. Vecin. 2 adj. (reg.; despre țări, teritorii etc.) v. Învecinat. Limitrof. Mărginaș. Vecin.
23. [DGS] megieșesc, -ească adj. (înv.; despre țări, teritorii etc.) v. Învecinat. Limitrof. Mărginaș. Vecin.
24. [DLRLV] MEGIEȘI vb. (Mold.) A se învecina. Și aceste pentru mai deschise lucruri și a crailor leșești cu care se megieșează țeara noastră macar pe scurt am scris aice. N. COSTIN. Toate davalele ori cîte ar fi avut tătarii a cere la moldoveni seau moldovenii la tătari de cînd megieșesc ei cu moldovenii si pînă acum. PSEUDO-AMIRAS; cf. AXINTE URICARIUL. Variante: megieșa (N. COSTIN; PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: megieș + suf. -i.. Vezi și: megieș, megieșesc, megieșie, megieșită.
25. [DLRLV] MEGEIAȘ s. m. v. megieș.
26. [DLRLV] MEGIAȘ s. m. v. megieș.
27. [DLRLV] MEGIEȘ s. m. (Mold., ȚR) Vecin. A: Și-i ieșiră înainte mulți megiiași cu pocloane. CRON. 1689, 33v. Și ca pentr-o oglindă vei prăvi și a megieșilor lucruri. NCL I, 8. Crai Alixandre, trebuie se faci căutare oștilor si se nu întîrzii se zică megieșii noștri că am murit si noi cu Filipu. A 1756, 9r; cf. URECHE; DOSOFTEI, VS; M. COSTIN; CD 1698, 7v; CRON. 1707, 31r; NCL I, 7, 8, 29, 32; CRON. 1732, 26r; NECULCE; II 1764, 19v; LET. 1766-1767, 15r; CD 1770, 8r; CRON. 1772, 12r; B 1774, 58r; B 1775, 107r; B 1779, 67r; E 1779, 16v; CRON. SEC. XVIII, 24r. * (Adjectival) Mai pre largu vom scrie, pomenind și alte stăpînii megieșe. NCL, I, 7. Și țările megieșe știindu-ne de unde am ieșit ... au dzis vlah. NCL I, 49. B: Să nu zică megiiașii noștri că am murit și noi și Filip. A 1717, 22r. Au pus pre roșii un bir foarte mare și pre megeiași găleată de pîine și dijmă din 5 stupi un stup. LET. ȚR, 34v; cf. A. 1750, 62v. // C: Ieșiră înaintea lui Avraam mulți megiași cu pocloane. CRON, ante 1730, 32r. Variante: măgias (B 1774, 58r), mediș (A 1750, 62v), megiaș (UREche; DOSOFTEI. VS; M. COSTIN; CRON. 1689, 33v; CD 1698, 7v; CRON. ante 1730, 32r; CRON. 1707, 31r; NCL I, 29, 32; A 1717, 22r; CRON. 1732, 26r; LET. ȚR. 34v; II 1764, 19v; CRON. SEC. XVIII, 24r). Etimologie; scr. medjaš, magh. megyes. Vezi și megieșesc, megieși, megieșie, megieșită. Cf. m ă r g i n a r e ț.
28. [DLRLV] MEGIEȘA vb. v. megieși.
29. [DLR] MEGIEȘÍ vb. IV. R e f l. și (rar) i n t r a n z. (Învechit și regional) A se învecina, a se mărgini. Ce s-au lucrat în dzilele lor și a părților streine care să megieșesc cu aceaste țări (a. 1 650-1675). GCR I, 189/7. Și aceste pentru mai deschise lucruri și a crailor leșești cu care se megieșează țeara noastră macar pe scurt am scris aice. N. COSTIN, LET. I A, 29/7. Toate davalele ori cîte ar fi avut tătarii a cere la moldoveni seau și moldovenii la tătari de cînd megieșesc ei cu moldovenii și pînă acum. AMIRAS, LET.2 III, 173. Și cele mai selbatece locuri ale țării le-au domes- nicit cu locuință de familii, nu numai a țărilor ce se megieșesc, ce și acelor mai depărtate (a. 1768). URICARIUL, I, 339. A sa stăpînire să megieșe cu aceia a prensului [= prințului]. CRITIL, 83/16. Moșia sfintei mănăstiri Golia. . . ce se megieșește. . . cu via d-sale paharnicul Toma (a. 1 811). URICARIUL, X, 119. Crăiia sa să megieșaște cu a mea. BELDIMAN, N. P. II, 49/14. Județul Mehedinți. . . se megieșește cu Banatul și Transilvania. I. IONESCU, M. 21, cf. id. D. 9. Pe șesul unde se megieșesc plășile Prutul-de-Sus, Coșula și Bașăul se află satul Cordărenii. ODOBESCU, S. II, 174. Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Bornei ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II, 41, cf. A V 18, IX 3. - Pronunțat: -gi-e-. – Prez. ind.: megieșesc. – Și: megieșa vb. I. V. megieș.
30. [DLR] MEGEIÁȘ, -Ă s. m. și f. v. megieș.
31. [DLR] MEGIÁȘ, -Ă s. m. și f. v. megieș.
32. [DLR] MEGIÉȘ, -Ă s. m. și f. (Rar la f.) (Învechit și popular, mai ales in Mold.) 1. Vecin. Așijderea, spui domniei tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sînt megiaș (a. 1521). IORGA, C. I. II, 231. Duse-se robul acela, află unul de megiiași ai lui ce era datoriu lui o sută de bani. CORESI, EV. 280. Și au vîndut acei mai sus numiți oameni de a lor bunăvoie și cu știrea tuturor megiiașilor din sus și din jos și dinnaintea domniei meale (a. 1581). BUL. COM. IST. V, 181. Au rămas Stănil de judecat denaintea părcălabului și a doisprăzeace megiiași și denaintea județului (a. 1 591). CUV. D. BĂTR. I, 57/21. Scriem multă pace și sănătaate a lui nostru iubit și bun priiatel și megeiaș de aproape (a. 1629). IORGA, D. B. I, 46. Ca să nu zică megiașii că au murit și el cu tată-său, sculatu-s-au cu toată puterea sa, și-au tras într-ajutoriu și săcuii. SIMION DASC., LET. 118. Oameni buni, slugi domnești și boiari de țară, megeiași denprejurul aceluia sat Mihalciul (a. 1 657). GCR I, 174/17. Un leah, megiiaș de a lui, totdeauna îl sfătuiia să nu margă. M. COSTIN, O. 100. Să aduna la dînsul oameni dimpregiur din megiiași. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 144r/33. Să caute acești oameni Stoian și Hermezăul și cu sămințiile lor 24 oameni bătrîni megieși de pinpregiur (a. 1692). BUL. COM. IST. IV, 219. Împăratul nemțescu era cu oști atunce într-altă parte, de să băte cu alți megieși a săi. NECULCE, L. 73. Adecă noi, megiiașii de pe împrejurulu Veațelului, făcut-am scrisoarea noastră la mîna dumnealui (a. 1735). BUL. COM. IST. II, 254. Cine-ș bate muiere, îndeamnă megieșii să-i tacă (a. 1779). GCR II, 121/17. El să duce la părinții ei sau, dacă n-are, la prieteni și însuș la megieși și o cere de fimeie. IST. AM. 78v/9. Să cerceteze încălcarea făcută moșiei Sîrcova a m-rii Bărboiul de către megieși (a. 1796). CAT. MAN. I, 54. Iată norodul acest falnic așa de zavistuit de câtră megieșii săi. BELDIMAN, N. P. L, 43/1. După cum spun megieșii, cu nevasta d-sale cea dintîi era zuliar. ALECSANDRI, T. 1145. Întru în ograda unui megieș al nostru. CREANGĂ, A. 6. Copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi. id. ib. 34. Toți megiașii veneau la dînsul. ISPIRESCU, L. 98. Bătrînă infirmieră. . . povestea megieșilor că a pierdut în viață două lucruri. BRĂESCU, A. 126. Cum să uit neamurile noastre și megieșii noștrii și satul ? STANCU, D. 25. Cînd nunta se nuntea Și cînd masa se-ntindea, Megiași cînd ospăta Și cînd bea Se-nveselea, Moșul, măre, ce făcea? TEODORESCU, P. P. 617. În vorba asta numai ce intră și un megieș. ȘEZ. I, 248. Megiașele mele, Vecinele mele. PĂSCULESCU, L. P. 113, cf. ALRT II 208, 336, A IX 1, 3. ◊ (Adjectival) Că letopisețele cele străine, lucrurile numai ce-s mai însămnate, cum sintu: războaiele, schimbările scriu a țărilor megiiașe. M. COSTIN, ap. GCR I, 197/3. Mai pre largu vom scrie, pomenind și ale stâpînii megiiașe. N. COSTIN, L. 44. Pâgînii carii era megiiași cu dînșii. VARLAAM-IOASAF. 165r/4. Îndată după întocmirea lor în state neatîrnate, îi vedem luptîndu-se cu popoarele megieșe. KOGĂLNICEANU, S. A. 71. Sîntem megieși cu moșiile. ALECSANDRI, T. 573, cf. CREANGĂ, P. 244. Vecinii de prin județele megiașe și-au víndut prisosul lor de roade. GALACTION, O. 261. Trăiesc aci trei oameni, trei bărbați, megieși cu noi. STANCU, D. 47. Era vineri cînd femeia unui gospodar dintr-un sat megieș cu satul nostru, s-a apucat să spele cămeșile. ȘEZ. I, 59. Tata era fiul unui împărat mare din părțile megiașe. POPESCU, B. II, 37. 2. Proprietar (rural). V. r ă z e ș. De să va prileji neștine să fie lăcuitoriu într-un sat și de va cunoaște vreun loc ca acela bun de moară, și într-acel sat vor fi toți răzeași (megiași munt.) și acel loc va fi a tot satul. PRAV. 27. – Pronunțat: -gi-eș. – Pl.: megieși, -e. - – Și: megiáș, -ă, (învechit) megeiáș, -ă s. m. și f. – Din scr. medjaš, magh. megyes.
33. [DLR] MEGIEȘA vb. I v. megieși.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL