1. [DEX '09] MEGAFON, megafoane, s. n. 1. Difuzor de mare putere, folosit pentru transmiterea programelor sonore în piețe, pe stadioane etc. 2. (Nav.) Ansamblu format dintr-un amplificator și un difuzor, de forma unei pâlnii, folosit pentru transmiterea la distanță a comenzilor; portavoce. 3. Instrument de forma unei pâlnii, folosit pentru comunicări verbale la distanță. – Din fr. mégaphone.
2. [MDA2] megafon sn [At: BART, S. M. 92 / Pl: ~oane / E: fr mégaphone] 1 Instrument pentru comunicări verbale la distanță, de forma unui cornet, care intensifică sunetul. 2 Difuzor mare și puternic.
3. [DEX '98] MEGAFON, megafoane, s. n. 1. Difuzor de mare putere, folosit pentru transmiterea programelor sonore în piețe, pe stadioane etc. 2. (Mar.) Ansamblu format dintr-un amplificator și un difuzor, de forma unei pâlnii, folosit pentru transmiterea la distanță a comenzilor; portavoce. 3. Instrument de forma unei pâlnii, folosit pentru comunicări verbale la distanță. – Din fr. mégaphone.
4. [DLRLC] MEGAFON, megafoane, s. n. Difuzor mare și puternic; amplificator. O voce subțire de fată anunța prin megafoanele stației de radioficare.: un spectacol în sala clubului. V. ROM. februarie 1953, 52. ♦ Aparat pentru comunicări verbale la distanță, de forma unui cornet acustic mărit, care e folosit pentru a intensifica sunetul, vocea. Ar debita cu glas de megafon trei sute de cuvinte. C. PETRESCU, O. P. I 18. Din gura căscată a conului de megafon răsună ca un tunet, răspicat, în tot cuprinsul portului comanda căpitanului. BART, S. M. 92.
5. [DN] MEGAFON s.n. 1. Difuzor puternic și mare. 2. Cornet acustic mare, care înlesnește comunicările verbale la distanță. [Germ. Megaphon, fr. mégaphone, cf. gr. megas – mare, phone – sunet].
6. [MDN '00] MEGAFON s. n. 1. difuzor de mare intensitate sonoră. 2. cornet acustic mare pentru comunicări și ordine la distanță. (< fr. mégaphone)
7. [Scriban] *megafón n., pl. oane (mega- din megalitic și -fon din telefon). Cornet care amplifică vocea (ca cel inventat de Edison), un fel de trompă în care vorbeștĭ ca să fiĭ auzit de departe.
8. [DOOM 3] megafon s. n., pl. megafoane
9. [DOOM 2] megafon s. n., pl. megafoane
10. [DTM] megafon (< fr. mégaphone) (Fiz.) 1. Difuzor* de mare intensitate sonoră, pentru amplificarea sunetului în săli, piețe, stadioane etc. 2. Instr. în forma unei pâlnii (de tablă etc.), dotat uneori cu un microfon*, un amplificator și un difuzor, folosit pentru comunicări și ordine la distanță.
11. [DGS] megafon s.n. portavoce, <înv.> poartă voce. Liderul sindical se adresează mulțimii cu ajutorul unui megafon.
12. [DLR] MEGAFÓN s. n. Instrument pentru comunicări verbale la distanță, de forma unui cornet, care intensifică sunetul. Din gura căscată a conului de megafon, răsună ca un tunet, răspicat, în tot cuprinsul portului, comanda căpitanului. BART, S. M. 92. ♦ Difuzor mare și puternic. O voce subțire de fată anunța prin megafoanele stației de radioficare. V. ROM. februarie 1 953, 52. Călătorii se plimbă pe punte, unii joacă șah, alții citesc sau ascultă muzica transmisă prin megafon. SCÎNTEIA, 1 953, nr. 2 828. - Pl.: megafoane. – Din fr. mégaphone.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL