Definiție și ce înseamnă medicațiune

1. [DEX '09] MEDICAȚIE, medicații, s. f. Totalitatea medicamentelor sau a mijloacelor curative în tratarea unui bolnav; tratament medical (cu medicamente). – Din fr. médication.

2. [MDA2] medicație sf [At: MAN. SĂNĂT. 185/7 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr medication] 1 Totalitate a medicamentelor folosite în tratarea unui bolnav Si: tratament. 2 (Pex) Totalitate a mijloacelor curative folosite în tratarea unui bolnav Si: tratament.

3. [DLRLC] MEDICAȚIE, medicații, s. f. Mod de a trata un bolnav sau o boală; tratament. În momentul cînd schimbăm medicația este bine să încercăm efectul ei pe un teritoriu redus. NICOLAU-MAISLER, D. V. 111.

4. [DN] MEDICAȚIE s.f. Tratament (cu medicamente) al unui bolnav. [Gen. -iei, var. medicațiune s.f. / cf. fr. médication, lat. medicatio].

5. [MDN '00] MEDICAȚIE s. f. administrarea de medicamente în scop terapeutic. (< fr. médication)

6. [MDA2] medicațiune sf vz medicație

7. [DN] MEDICAȚIUNE s.f. v. medicație.

8. [Scriban] *medicațiúne f. (lat. medicátio, -ónis). Acțiunea de a vindeca, întrebuințarea unuĭ medicament, tratament: medicațiunea lepreĭ e încă nesigură. – Și -áție.

9. [DOOM 3] medicație (desp. -ți-e) s. f., art. medicația (desp. -ți-a), g.-d. art. medicației; pl. medicații, art. medicațiile (desp. -ți-i-)

10. [DOOM 2] medicație (-ți-e) s. f., art. medicația (-ți-a), g.-d. art. medicației; pl. medicații, art. medicațiile (-ți-i-)

11. [DGS] medicație s.f. (med., med. vet.) tratament, <înv. și reg.> medicină, <înv.> tratație. Bolnavul trebuie să urmeze întocmai medicația prescrisă.

12. [DLR] MEDICÁȚIE s. f. Totalitatea medicamentelor sau, p. ext., a mijloacelor curative folosite în tratarea unui bolnav ; tratament. Medicațiunea cată să nu ia niciodată aerul unei torture. MAN. SĂNĂT. 185/7. Aplicațiuni. . . ale principilor sistemului nostru de medicațiune. ib. 198/5, cf. POLIZU. Afară de medicația hormonală sau endocriniană în general, e locul să menționăm tratamentul cu ioni diferiți. PARHON, B. 173. A pus la îndemîna bolnavilor o medicație activă. CONTEMP. 1950, nr. 184, 7/1. - Pl.: medicații. – Și: medicațiúne s. f. – Din fr. médication.

13. [DLR] MEDICATIUNE s. f. v. medicație.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDN '00] MEDICALIZARE s. f. dezvoltare de structuri medicale. (după fr. médicalisation) Sursă: DEX online […]
1. [DEX '09] MEDICAMENT, medicamente, s. n. Substanță naturală sau de sinteză utilizată pentru a […]
1. [DEX '09] MEDICAMENTA, medicamentez, vb. I. Tranz. (Rar) A trata cu medicamente, a administra […]
1. [MDA2] medicamentar, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr médicamentaire, […]
1. [MDA2] medicamentare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~tări / E: medicamenta] (Rar) Tratare […]
1. [DEX '09] MEDICAMENTA, medicamentez, vb. I. Tranz. (Rar) A trata cu medicamente, a administra […]
1. [DEX '09] MEDICAMENTOS, -OASĂ, medicamentoși, -oase, adj. Care servește ca medicament; care se face […]
1. [MDA2] medicastru sm [At: BUL. FIL. VI, 9 / Pl: ~aștri / E: fr […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro