1. [DEX '09] MEDALIAT, -Ă, medaliați, -te, adj. Care a fost distins cu o medalie; decorat. [Pr.: -li-at] – Medalie + suf. -at (după fr. médaillé).
2. [MDA2] medaliat, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, IV, 6 / P: ~li-at / Pl: ~ați, ~e / E: medalie cf fr médaillé] Care a fost distins cu o medalie Vz decorat.
3. [DLRLC] MEDALIAT, -Ă, medaliați, -te, adj. Care a fost distins u o medalie. V. decorat. Bogoslovul ( = teolog) medaliat s-a întors la locul său încet și cu capul plecat. CONTEMPORANUL, IV 6.
4. [DN] MEDALIAT, -Ă adj. Care a fost premiat, distins cu o medalie. [Pron. -li-at. / cf. fr. médaillé].
5. [Șăineanu, ed. VI] medaliat a. care a primit o medalie: soldat medaliat.
6. [DEX '09] MEDALIA, medaliez, vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie; a decora. [Pr.: -li-a] – Din medaliat (derivat regresiv).
7. [MDA2] medalia vt [At: DLR / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: drr medaliat] A distinge cu o medalie Vz decora.
8. [DN] MEDALIA vb. I. tr. A acorda o medalie. V. decora. [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. médailler].
9. [MDN '00] MEDALIA vb. tr. a distinge cu o medalie. (< fr. médailler)
10. [Scriban] *medaliéz v. tr. (d. medalie; fr. médailler). Onorez dăruind o medalie.
11. [DOOM 3] medalia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. medaliez (desp. -li-ez), 3 medaliază, 1 pl. medaliem; conj. prez. 1 sg. să medaliez, 3 să medalieze; ger. medaliind (desp. -li-ind)
12. [DOOM 2] medalia (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 medaliază, 1 pl. medaliem (-li-em); conj. prez. 3 să medalieze; ger. medaliind (-li-ind)
13. [Argou] medaliat, -ă, medaliați, -te adj. (deț.) grațiat de președintele țării.
14. [DGS] medaliat, -ă adj. (despre oameni, organizații, instituții, echipe sportive etc.) decorat. La olimpiadă, una dintre echipele medaliate a fost echipa română de gimnastică.
15. [DGS] medalia vb. I. tr. (compl. indică oameni, organizații, instituții, echipe sportive etc.) a decora. Echipa română de gimnastică a fost din nou medaliată cu aur la olimpiadă.
16. [DLR] MEDALIAT, -Ă adj. Care a fost distins cu o medalie. V. d e c o r a t. Tu, al doilea bogoslov, medaliat, și să nu te duci la Academie? CONTEMPORANUL, IV, 6. Fresca, desemnărilor și a picturilor foștilor elevi medaliați. ARDELEANU, U. D. 85. ◊ (Substantivat) Se brodează, cu sarcasm, sau mai bine cu parapon, pe tema lipsei de merit a multor dintre medaliați. CARAGIALE, O. III, 46. - Pronunțat: -li-at. - Pl.: medaliați, -te. – De la medalie, după fr. médaillé.
17. [DLR] MEDALIA vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie. V. d e c o r a. - Pronunțat: -li-a. – Prez. ind.: medaliez. – Derivat regresiv de la medaliat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL