1. [DEX '09] MECANOCHIMIC, -Ă, mecanochimici, -ce, adj. (Rar) Care se referă la un procedeu combinat, folosind mijloace mecanice și reacții chimice. [Scris și: mecano-chimic] – Mecano- + chimic.
2. [MDA2] mecanochimic, ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 421 / Pl: ~ici, ~ice / E: mecano- + chimic] Care are caracter mecanic și chimic.
3. [DLRLC] MECANOCHIMIC, -Ă, mecanochimici, -e, adj. (Rar) Care se referă la un procedeu combinat, folosind mijloace mecanice și reacții chimice.
4. [DN] MECANOCHIMIC, -Ă adj. Care folosește mijloace mecanice și reacții chimice. [Cf. fr. mécanochimique].
5. [DEX '98] MECANO-CHIMIC, -Ă, mecano-chimici, -ce, adj. (Rar) Care se referă la un procedeu combinat, folosind mijloace mecanice și reacții chimice. – Mecano- + chimic.
6. [DOOM 3] !mecanochimic (rar) adj. m. (+ s. n.: procedeu ~); f. mecanochimică (metodă ~), pl. mecanochimice
7. [DOOM 2] !mecanochimic (rar) adj. m., pl. mecanochimici; f. mecanochimică, pl. mecanochimice
8. [DLR] MECANOCHÍMIC, -Ă adj. Care are caracter mecanic și chimic. Stratul de solzi cari îmbracă fibra de lînă agață o mulțime de substanțe vegetale cari nu se pot elimina decît printr-un procedeu mecanochimic. IONESCU-MUSCEL, FIL. 421. - Pl.: mecanochimici, -ce. – Mecano- + chimic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL