1. [MDA2] mear s [At: (a. 1766) URICARIUL XIV, 2 / Pl: ? / E: slv мѣра (bg мяра, pn miara „măsură”] (Îvr) Taxă.
2. [DER] mear (-re), s. n. – Taxă, tarif. Sl. mĕra „măsură”. Cuvînt înv., lipsește în dicționare; cf. în doc. de la 1766; ucenicul să dea mearul un ort starostelui. Cf. merță.
3. [DLR] MEAR subst. (Rar) Termen care denumea o anumită taxă. Care ucenic va avea a se băga la meșter. . . după ce se va tocmi, ucenicul să dea mearul un ort starostelui și tuturor meșterilor (a. 1 766). URICARIUL, XIV, 2. - Pl.: ? – Din v. sl. мѣра (bg. мяра, pol. miara) „măsură”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL