1. [DEX '09] MATURAȚIE, maturații, s. f. 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă sexuală, un fruct sau un organism până la dezvoltarea lor morfologică completă; proces de maturizare; maturare. 2. Totalitatea transformărilor fizice sau chimice pe care le suferă unele substanțe sau sisteme coloide înainte de a ajunge la forma definitivă; maturizare. – Din fr. maturation.
2. [MDA2] maturație sf [At: MAT. MEDIC. 123 / V: (înv) ~iune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr maturation] 1 Proces de maturizare, de evoluare spre starea de maturitate (1) Si: (pop) coacere. 2 (Blg) Totalitate a modificărilor suferite de celulele sexuale înainte de maturizarea lor. 3 (Teh) Modificare în timp, într-un sens dorit, a unora dintre proprietățile unui material sau ale unui produs, datorită unor fenomene fizico-chimice sau biologice.
3. [DLRLC] MATURAȚIE s. f. 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă sexuală, un fruct sau un organism întreg, pînă la dezvoltarea morfofiziologică completă. 2. Totalitatea transformărilor fizice sau chimice pe care le suferă anumite substanțe sau sisteme coloide, preparate pe cale chimică sau prin fermentare, înainte de a ajunge la forma definitivă; maturizare.
4. [DN] MATURAȚIE s.f. 1. Totalitatea schimbărilor care se produc într-o celulă, într-un organism etc. pînă la maturitate; maturare. 2. Totalitatea transformărilor chimice sau fizice suferite de o substanță pînă ajunge la forma definitivă. ♦ Îmbătrînire a materialelor sau a produselor nemetalice. [Pron. -ți-e, gen. -iei, var. maturațiune s.f. / cf. fr. maturation, lat. maturatio].
5. [MDN '00] MATURAȚIE s. f. 1. totalitatea modificărilor care se produc într-o celulă, într-un organism până la maturitate. 2. transformare chimică sau fizică suferită de o substanță până ajunge la forma definitivă. 3. îmbătrânire a materialelor, a produselor nemetalice. 4. stadiu de colectare a unui abces. (< fr. maturation, lat. maturatie)
6. [MDA2] maturațiune sf vz maturație
7. [DN] MATURAȚIUNE s.f. v. maturație.
8. [Scriban] *maturațiúne f. (lat. maturátio, -ónis). Coacerea fructelor. Fig. Coacerea unuĭ buboĭ. – Și -áție.
9. [DOOM 3] maturație (desp. -ți-e) s. f., art. maturația (desp. -ți-a), g.-d. art. maturației; pl. maturații, art. maturațiile (desp. -ți-i-)
10. [DOOM 2] maturație (-ți-e) s. f., art. maturația (-ți-a), g.-d. art. maturației; pl. maturații, art. maturațiile (-ți-i-)
11. [DGS] maturație s.f. 1 (biol.) maturare, maturizare. 2 (bot.) coacere, maturitate, maturizare, <rar> copt1. 3 (ind. alim.) maturizare. Prin maturație, unele substanțe sau sisteme coloidale ajung la forma definitivă.
12. [DLR] MATURÁȚIE s. f. 1. Proces de maturizare,de evoluare spre starea de maturitate (1); (popular) coacere. Cf. MAT. MEDIC. 123. Timpul maturațiunei fructelor. BARASCH, B. 23. Așteptarea maturațiunii cataractei [în vederea operării ei] e pentru autor o poziție fundamental greșită. PARHON, B. 179. ♦ (Biol.) Totalitatea modificărilor suferite de celulele sexuale înainte de maturizarea lor. Cf. DM. 2. (Tehn.) Modificare în timp, într-un sens dorit, a unora dintre proprietățile unui material sau ale unui produs, datorită unor fenomene fizico-chimice sau biologice. Cf. DP. - Pronunțat: -ți-e. – Pl.: maturații. – Și: (învechit) maturațiúne s. f. – Din fr. maturation.
13. [DLR] MATURAȚIÚNE s. f. v. maturație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL