1. [MDA2] micsandrea sf vz micsandră
2. [MDA2] micsandru sm vz micsandră
3. [DEX '98] MICSANDRĂ, micsandre, s. f. Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare; micșunea, vioară-roșie (Matthiola incana și annua). ◊ Compus: micsandră-sălbatică (sau -de-munte) = plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec.
4. [DFL] MATTHIOLA R. Br., MIXANDRĂ, fam. Cruciferae. Gen originar din Europa, Asia, Africa, cca 50 de specii, anuale și vivace, erbacee sau semilemnoase, ramificate, des surii-tomentoase. Flori hermafrodite, odorante, simple sau involte, divers colorate, în raceme. Frunze liniare, oblonge sau lanceolate, nedivizate sau emarginate, fără stipele. Păstaie cilindrică cu semințe numeroase, plate.
5. [DFL] Matthiola annua Sweet. Specie care înflorește în iun.-noiemb. Flori (simple sau învoite) mari, odorante, albe, roșii, violete, albastre, în raceme terminale. Frunzele lanceolate, îngustate în pețiol, cu peri stelați. Plantă erbacee, tulpină ramificată în treimea superioară, cenușiu-verzui-pîsloasă.
6. [DFL] Matthiola bicornis (Sibth. et Smith) DC. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albastre, odorante, sesile, în racem rar. Frunze scurt-pețiolate, liniare sau lanceolate. Păstaie în vîrf cu 2 apendice în formă de coarne. Semiarbust bogat ramificat, cca 45 cm înălțime.
7. [DFL] Matthiola incana (L.) R. Br. Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori (petale invers-ovate, stigmat gros) albe, galbene, roz, roșii-violete, albastre, parfumate, deseori învoite, în raceme terminale. Frunze alterne, pierdute în pețiol, întregi, îngust-lanceolate, mai rar obovate, acoperite cu peri lînoși. Plantă erbacee, suriu-păroasă, lemnoasă la bază (cca 20-75 cm înălțime), tulpini erecte, spre vîrf ramificate. Rădăcină pivotantă și puțin fibroasă.
8. [DGS] micsandră s.f. (bot.) 1 Matthiola incana și Matthiola annua; micșunea, <rar> matiolă, <înv. și pop.> violă2, <reg.> boi1, canaciche, foaltină, garoafe, garoafe-albă, pruvireag, șiboi, vioară3, vioară-roșie (v. vioară3), violă-albă (v. violă2), violă-bătută (v. violă2), violă-bătută (v. viola2), violă-roșie (v. violă2), viorea-de-ferești, viorea-galbenă, viorea-roșie, <înv.> levcoaie-roșie. 2 Cheiranthus cheiri; micșunea, micșunea-de-primăvară, micșunea-galbenă, micșunele-ruginite (v. micșunea), micșunică, viorea-galbenă, <reg.> floare-de-vioară, floare-de-violă, foaltine (v. foaltină), levcoaie, levcoaie-galbenă, șibiog, șiboi, vâzdoagă, vioară3, vioară-galbenă (v. vioară3), vioară-roșie (v. vioară3), violă2, violă-de-iarnă (v. violă2), violă-galbenă (v. violă2). 3 micsandră-galbenă = Erysimum repandum; bărbușoară. 4 (reg.) v. Toporaș. Toporași-de-munte (v. toporaș). Toporași-de-pădure (v. toporaș). Violetă. Viorea. Viorele-de-grădină (v. viorea). Viorele-mirositoare (v. viorea) (Viola odorata).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL