1. [DEX '09] MATRONIMIC, -Ă, matronimici, -ce, adj., s. n. (Nume, sufix) care se referă la matronime. – Din it. matronimico.
2. [MDA2] matronimic, ~ă sn, a [At: PUȘCARIU, L. R. I, 302 / Pl: ~ici, ~ice / E: it matronimico] 1-2 (Nume de familie) care derivă dintr-un nume propriu sau dintr-un apelativ de genul feminin Si: matronim (1-2).
3. [DEX '98] MATRONIMIC, -Ă, matronimici, -ce, adj. (În sintagma) Nume matronimic = nume dat după numele mamei. – Din it. matronimico.
4. [DN] MATRONIMIC, -Ă adj., s.n. (Nume) care derivă din numele mamei; matronim. [Cf. it. matronimico].
5. [DOOM 3] matronimic1 (desp. ma-tro-) adj. m. (+ s. n.: sufix ~); f. pl. matronimice
6. [DOOM 3] matronimic2 (desp. ma-tro-) s. n., pl. matronimice
7. [DOOM 2] !matronimic1 (sufix ~) (ma-tro-) adj. m.; pl. f. matronimice
8. [DOOM 2] *matronimic2 (ma-tro-) s. n., pl. matronimice
9. [DGS] matronimic s.n. (lingv.) matronim.
10. [DLR] MATRONÍMIC, -Ă adj. (Și substantivat, n.) (Nume de familie) care derivă dintr-un nume propriu (sau dintr-un apelativ) de genul feminin. Numiri ca Apreotesii, . . . Stăniloaie sau Mărtoiu arată rolul important al matronimicelor în onomastica noastră. PUȘCARIU, L. R. I, 302. - Pl. : matronimici, -ce. – Format după patronimic. – Cf. it. m a t r o n i m i c o.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL