1. [DEX '09] MATRIȚER, -Ă, matrițeri, -e, s. m. și f. Muncitor specializat în lucrări de matrițare. – Matriță + suf. -ar.
2. [MDA2] matrițer sm [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4849 / Pl: ~i / E: matriță + -er] Muncitor care lucrează la matrițe.
3. [DLRLC] MATRIȚER, matrițeri, s. m. Muncitor care lucrează cu matrițe.
4. [DN] MATRIȚER, -Ă s.m. și f. Lucrător la matrițe. [< matriță + -er, cf. fr. matricier].
5. [MDN '00] MATRIȚER, -Ă s. m. f. lucrător la matrițe. (< matriță + -er)
6. [DCR2] sculer-matrițer s. m. Sculer care este și matrițer ◊ „Discutând despre emisiunea «Seară pentru tineret», sculerul-matrițer Vasile C., Daniela T., confecționeră de piese radio, s-au referit la caracterul neconvingător al unora dintre rubricile acestei emisiuni.” Sc. 27 III 73 p. 4; v. și R.l. 12 VII 79 p. 6 (din sculer + matrițer)
7. [DOOM 3] matrițer (desp. ma-tri-) s. m., pl. matrițeri
8. [DOOM 2] matrițer (ma-tri-) s. m., pl. matrițeri
9. [DLR] MATRIȚÉR s. m. Muncitor care lucrează la matrițe. Un colectiv de matrițeri. SCÎNTEIA, 1 960, nr. 4 849. - Pl.: matrițeri. – De la matriță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL