1. [DEX '09] MATRIMONIU, matrimonii, s. n. Căsătorie. – Din lat. matrimonium, it. matrimonio.
2. [MDA2] matrimoniu sn [At: CALENDAR (1861), 1097/25 / Pl: ~ii / E: lat matrimonium, it matrimonio] (Liv) Căsătorie.
3. [DEX '98] MATRIMONIU, matrimonii, s. n. (Livr.) Căsătorie. – Din lat. matrimonium, it. matrimonio.
4. [DN] MATRIMONIU s.n. (Liv.) Căsătorie. [Pron. -niu. / < lat. matrimonium].
5. [MDN '00] MATRIMONIU s. n. căsătorie. (< lat. matrimonium, it. matrimonio)
6. [DOOM 3] matrimoniu [niu pron. nĭu] (desp. ma-tri-) s. n., art. matrimoniul; pl. matrimonii, art. matrimoniile (desp. -ni-i-)
7. [DOOM 2] matrimoniu [niu pron. nĭu] (ma-tri-) s. n., art. matrimoniul; pl. matrimonii, art. matrimoniile (-ni-i-)
8. [IVO-III] matrimoniu.
9. [DGS] matrimoniu s.n. 1 căsătorie, mariaj, <livr.> conubiu, himeneu, <rar> căsătorire, <fam.> căpătuială, căpătuire, <înv.> împreunare, <fig.; înv.> nod. Matrimoniul are ca scop întemeierea unei familii. 2 căsătorie, mariaj. Matrimoniul lor a durat zece ani. 3 casă1, căsătorie, căsnicie, mariaj, menaj, <rar> gospodărie, <pop.> însoțire, <înv.> maritagiu, <grec.; înv.> sinichesion. Cei doi au un matrimoniu fericit.
10. [DLR] MATRIMONIU s. n. (Livresc) Căsătorie. Cf. STAMATI, D. Din acest matrimoniu se născu un fiu numit Ioan. CALENDAR (1861), 107/25, cf. PONTBRIANT, D., LM, BARCIANU, ALEXI, W. Un conflict fundamental, care sapă temelia însăși a matrimoniului. CĂLINESCU, E. O. II, 259. Unicul său fiu și singura-i mîngîiere în matrimoniul său nefericit. V. ROM. aprilie 1961, 144. - Pl.: matrimonii. – Din lat. matrimonium, it. matrimonio.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL