1. [DEX '09] MATRACUCĂ, matracuci, s. f. (Pop.) Femeie urâtă și prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă; femeie rea și vulgară; femeie stricată. – Cf. ngr. matrakúka „mandragoră”.
2. [MDA2] matracucă sf [At: CARAGIALE, O. I, 147 / V: mătrăc~, madra~, mantra~, matrarucă / Pl: ~uci / E: ngr ματραϰοῦϰα (pop) „mandragoră”] (Pfm) 1 Femeie urâtă și prost îmbrăcată. 2 Femeie proastă. 3-4 Femeie (rea sau) vulgară. 5 (Dep) Amantă.
3. [DEX '98] MATRACUCĂ, matracuci, s. f. (Pop. și fam.) Femeie urâtă și prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă; femeie rea și vulgară; femeie stricată. – Cf. ngr. matrakúka „mandragoră”.
4. [DLRLC] MATRACUCĂ, matracuce, s. f. (Popular) Femeie cu un fizic neplăcut sau cu purtări imorale.
5. [Șăineanu, ed. VI] matracucă f. 1. pop. mitropolit; 2. fam. femeie neroadă; sta stârcit într’un colț, ca și când ar fi fost matracuca, sora Doamnei ISP. [Pare a fi o fuziune din mătrăgună și cucă, planta purtând în botanica populară numele de Doamna mare și împărăteasa buruienilor].
6. [Scriban] matracúcă f., pl. ĭ (cp. cu turc. matrak, bîtă). Femeĭe ridiculă: doŭă matracucĭ bătrîne și urîte (VR. 1911, 8, 168).
7. [MDA2] mantracucă sf vz matracucă
8. [MDA2] matrarucă sf vz matracucă
9. [MDA2] mătrăcucă sf vz matracucă
10. [DOOM 3] matracucă (pop., fam.) (desp. ma-tra-) s. f., g.-d. art. matracucii; pl. matracuci
11. [DOOM 2] matracucă (pop.) (ma-tra-) s. f., g.-d. art. matracucii; pl. matracuci
12. [DER] matracucă (matracuci), s. f. – Femeie șleampătă, femeie stricată. Tc. matrakuka „penis”, din matrak „ciomag” (M. L. Wagner, BF, X, 14); cf. ngr. μαντραϰοῦϰα „spirit rău” (după Bogrea, Dacor., I, 263; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 256 și Gáldi 208, rom. provine din ngr.).
13. [Argou] matracucă, matracuci s. f. (pop.) 1. femeie urâtă și prost îmbrăcată. 2. femeie proastă. 3. femeie rea și vulgară. 4. femeie stricată.
14. [DGS] matracucă s.f. (pop. și fam.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).
15. [DLR] MATRACUCĂ s. f. (Popular) Femeie urîtă și prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă ; femeie rea, vulgară. A băgat-o în sfîrșit la jăratic pe matracuca! a zis socru-meu rîzînd. CARAGIALE, O. I, 147, cf. DR. I 263, BUL. FIL. V, 168, VI, 282, L. ROM. 1 959, nr. 2, 53, com. din ȚEPEȘ-CERNAVODĂ. ♦ (Folosit la adresa unui bărbat) Dracu să-l mai ia și p-ăla! O matracucă – clasa una! GALAN, B. I, 29. Moțanu, Pordea și compania sînt niște matracuci cum zic miticii din Răgat. T. POPOVICI, S. 268. ♦ (Depreciativ) Ibovnică, amantă. Ai... așa... cum să-ți spun?... vreo amantă?... – Ce să am?... Matracucă... Nu... ap. GÁLDI, M. PHAN, 208. - Pl.: matracuci. – Și: mătrăcúcă (DR. I, 263), madrácucă (BUL. FIL. VI, 282), mantracúcă (L. ROM. 1 959, nr. 2, 53), matrarúcă (GÁLDI, M. PHAN. 208) s. f. – Cf. ngr. ματρακουκα "numele popular al mandragorei11. Cf. și DR. I, 263.
16. [DLR] MANTRACUCĂ s. f. v. matracucă.
17. [DLR] MATRARUCĂ s. f. v. matracucă.
18. [DLR] MĂTRĂCÚCĂ s. f. v. matracucă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL