1. [DEX '09] MATIMĂ, matimi, s. f. (Înv.) 1. Lecție; obiect de studiu, materie. 2. Pildă, morală, povață, învățătură. – Din ngr. máthima.
2. [MDA2] matimă sf [At: (a. 1750) URICARIUL, III, 16/24 / V: -temă (S și: mathemă), maftemă / S și: mathimă / Pl: ~mi / E: ngr μάθημα] (Înv) 1 Obiect de studiu. 2 Învățătură. 3 Pildă. 4 Lecție.
3. [DLRLC] MATIMĂ, matimi, s. f. (Învechit) Lecție. N-ai învățat matima. GHICA, S. 51. ♦ Învățătură. Scopul scriitorului a fost de a arăta ridiculul... încheindu-se morala piesei în rușinarea Zoiței, ca o matimă pentru toate fetele. RUSSO, S. 92.
4. [MDA2] maftemă sf vz matimă
5. [MDA2] matemă sf vz matimă
6. [DOOM 3] matimă (înv.) s. f., g.-d. art. matimii; pl. matimi
7. [DOOM 2] matimă (înv.) s. f., g.-d. art. matimii; pl. matimi
8. [DGS] matimă s.f. (înv.) I (pedag.) 1 v. Disciplină. Materie. Obiect. 2 v. Lecție. Temă. II (lit.) v. Învățătură. Morală. Pildă.
9. [DLR] MÁTIMĂ s. f. (Învechit) 1. Obiect de studiu. După ce [ucenicii] vor ajunge la cele mai mari matimi, atuncea dascălul. . . nu va mai îndemna pre ucenici să învețe pe de rost (a. 1 750). URICARIUL, III, 16/24. Pe acest de-ntăi povățuitor și didascal al filosofeștilor matimi la Academia Moldovii, să se aleagă de cătră domni (a. 1 775) . ib. I, 76. Dascalul cel mare Nicola. . . au socotit ca să răm.î.ie iarăși, dascăl la școala cea mare, dînd matimile cu toată orînduiala (cca 1 794). ib. I, 71. Vei intra în voroavă cu dl Budai ca să-ți arăte ce materni poate să paradoseascâ în școala Socolei (a. 1815). ib. VII, 69. Însă sînt alte matheme la, care niciodată nu am lipsit; aceste matheme sînt matematica, filosofia și relighia. KOGĂLNICEANU, S. 118. ♦ Învățătură. Și am început a lua mathimă la Hrisolora (cca 1800). CAT. MAN. I, 644. ♦ Pildă, morală, povață. Incheindu-se morala piesei în rușinarea Zoiței ca o matimâ pentru toate fetile. RUSSO, S. 7. 2. Temă, lecție. Atunci vom începe a doua matimă, Ba, Be, Bi, Bo, și mai la vale. NEGRUZZI, S. I, 9. N-ai învățat matima. GHICA, S. 51, cf. ALECSANDRI, T. 372. – Scris și: mathimă. – Pl.: matimi. – Și: mátemă (scris și mathemă; pl. mateme), măftemă (GALDI, M. PHAN. 207) s. f. – Din ngr. μάθημα.
10. [DLR] MÁFTEMĂ s. f. v. matimă.
11. [DLR] MÁTEMĂ s. f. v. matimă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL