1. [MDA2] mataragiu sm [At: (a. 1693) ȘIO II2, 75 / Pl: ~ii / E: tc mataraci] 1 Purtător al mataralei în suita unui pașă turc. 2 Slujbaș la curtea domnească aflat sub comanda unui mataragi-bașa.
2. [DLRLC] MATARAGIU s. m. (Învechit) Subofițer din suita unui pașă.
3. [Scriban] mataragíŭ m. (turc. matarağy). Subofițer din alaĭu unuĭ pașă, uneorĭ avînd și rolu de calăŭ. Un fel de medelnicer al domnilor Fanarioțĭ.
4. [DOOM 3] mataragiu (înv.) s. m., art. mataragiul; pl. mataragii, art. mataragiii (desp. -gi-ii)
5. [DOOM 2] mataragiu (înv.) s. m., art. mataragiul; pl. mataragii, art. mataragiii (-gi-ii)
6. [DAR] mataragiu, mataragii, s.m. (înv.) purtătorul mataralei; slujbaș la curtea domnească.
7. [DLR] MATARAGÍU s. m. 1. Purtătorul mataralei în suita unui pașă turc. Un atlaz care s-au dat dar la feciorul mataragiului ot Rusciuc, care au fost copil în casă la împărăție (a. 1 693). ȘIO II2, 75. 2. Slujbaș la curtea domnească sub comanda unui mataragi-bașa. Nu numai acea poruncă venise, ci tot cu acel mataragiu și alt ferman. R. GRECEANU, C. M. II, 176. Lei 5 [leafa unui] mataragiu (a. 1 760). IORGA, S. D. XXII, 127. După ce ibrictarul, mataragiul și peșchirigiul prezentau lui vodă ibricul, ligheanul și peșchirul, ciubucciul și narghelegiul îi aduceau ciubucul și narghileaua. ȘIO I, 160, cf. II2, 75. – Pl.: mataragii. – Din tc. mataraci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL