1. [MDA2] masraf sn [At: (a. 1792) ap. ȘIO II, 154 / V: ~straf / Pl: ~uri / E: tc masraf bg масраф] (Înv) Cheltuială.
2. [MDA2] mastraf sn vz masraf
3. [DGS] masraf s.n. (înv.) v. Cheltuială. Cheltuire. Cheltuit1. Folosire. Întrebuințare. Plătire.
4. [DLR] MASRÁF s. n. (învechit) Cheltuială. Unt și miere și alte masrafuri ale tainaturilor (a. 1792). ap. ȘIO II2, 154. Potrivirea iratului cu mastrafu (a. 1816). URICARIUL, I, 334. - Pl.: masrafuri. - Și: mastráf s. n. Din tc. masraf. Cf. bg. масраф.
5. [DLR] MASTRÁF s. n. v. masraf.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL