1. [DEX '09] MĂSLIN, măslini, s. m. 1. Arbore fructifer cu frunze persistente, lanceolate, de culoare verde-deschis pe partea superioară și albă-argintie pe partea inferioară, pieloase, lucioase, și cu fructe ovoide, brune-verzui, cultivat mai mult în regiunile mediteraneene pentru lemnul și mai ales pentru fructele lui, bogate în ulei (Olea europaea). 2. Ramură de măslin (1), simbol al păcii. – Din măslină (derivat regresiv).
2. [MDA2] măslin sm [At: PSALT. HUR. 112r/24 / V: (îrg) mas~, (îvp) ~ă, maslină sf / Pl: ~i / E: măslină drr] 1 Arbore din familia oleaceelor, cu frunze persistente, cultivat în regiunile mediteraneene pentru lemnul și pentru fructele lui, bogate în ulei (Olea europaea). 2 (Prin metonimie) Ramură de măslin (1) (considerată simbol al păcii). 3 (Bot; rar; îc) ~-sălbatic Răchițică (Eleagnus angustifolia).
3. [DLRLC] MĂSLIN, măslini, s. m. Arbore din familia oleaceelor, cu frunzeie persistente, de culoare verde-deschis pe partea superioară și albă-argintie pe partea inferioară, cultivat mult în regiunile mediteraneene pentru lemnul lui și mai ales pentru fructele lui, numite măsline, bogate în ulei (Olea europaea). Prinzînd în apa vremii rădăcini, Statui și oase albe sub măslini. BOUREANU, S. P. 3. Casele mici de piatră se înșiră ca niște pete albe pe malul roșietic. Printre ele cresc rari măslini slabi, noduroși, abia ducîndu-și zilele în pămîntul pietros. BART, S. M. 54. Expr. Ramură de măslin = simbol al victoriei și al păcii. ◊ (Cu sens colectiv) Muntele cu dafini, cu dumbrave de măslin. EMINESCU, O. IV 192. – Variante: maslin (CONTEMPORANUL, III 654) s. m., (învechit și popular, prin confuzie cu numele fructului) maslină (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 252, ALECSANDRI, P. P. 405) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] măslin m. pom totdeauna verde ce face măsline, crește în țările meridionale ale Europei (Olea europaea): măslinul era la cei vechi simbolul păcii. [Tras din măslină].
5. [Scriban] măslín (vest) și maslín (est) m. (d. măslină). Un arbore oleaceŭ perpetuŭ verde care produce maslinele (ólea europáea) – Măslinu era în vechime simbolu înțelepcĭuniĭ, păciĭ, abundanțeĭ și gloriiĭ.
6. [MDA2] maslin sm vz măslin
7. [MDA2] maslină2 sf vz măslin
8. [MDA2] maslină2 sf vz măslin
9. [MDA2] măslină2 sf vz măslin
10. [DLRLC] MASLIN s. m. v. măslin.
11. [DLRLC] MASLINĂ 1 s. f. v. măslin.
12. [Scriban] maslín-, V. măslin-.
13. [DOOM 3] măslin s. m., pl. măslini
14. [DOOM 2] măslin s. m., pl. măslini
15. [DER] măslin (măslini), s. m. – Arbore (Olea europaea). – Var. (Mold.) maslin. Sl. maslina (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 363; Cihac, II, 188); cf. maslu. – Der. măslină, s. f. (fructul măslinului), cf. mr. mas(i)nă, megl. măslincă (< bg. maslinka); măslinar, s. m. (culegător, negustor de măsline; poreclă dată grecilor în general); măsliniș, s. n. (loc cu măslini); măsliniu, adj. (de culoarea măslinei).
16. [DE] MĂSLÍN (< măslină) s. m. Arbore fructifer, mediteranean, din familia oleaceelor, înalt de 10-20 m, cu frunze persistente (verzi tot timpul anului), lanceolate, pieloase, lucitoare și flori albe, grupate în panicule axilare (Olea europaea); m. este cultivat pentru lemnul și fructele sale. Anticii îl considerau simbol al păcii, iar cel ce avea de făcut o propunere de împăcare sau o rugăminte se înfățișa cu o ramură de m.
17. [DFL] OLEA L., MĂSLIN, fam. Oleaceae. Gen originar din regiuni mediteraneene, regiuni tropicale ale Asiei și Africii, cca 40 specii, arbori sau arbuști, glabri sau cu solzi gri sau roșietici. Flori (caliciul cu 4 crestături sau 4 dinți, 2 stamine, stil scurt, mici, hermafrodite, în raceme scurte, foarte parfumate. Frunze persistente, opuse, întregi, rar dentate. Fruct, drupă rotundă, ovat-oblong, obișnuit cu o singură sămînță.
18. [DGS] măslin s.m. (bot.) 1 Olea europaea; <rar> oliv. 2 (rar) măslin-sălbatic v. Răchițică (Elaeagnus angustifolia).
19. [DLR] MĂSLÍN s. m. 1. Arbore din familia olea- ceelor, cu frunzele persistente, cultivat în regiunile mediteraneene pentru lemnul și pentru fructele lui, bogate în ulei (Olea europaea). Feciorii tăi ca de nou odraslele măslinului den pregiurul measei tale. PSALT. HUR. 112r/24, cf. 44r/19. E eu ca măslin (măslină C, C2, maslina h) roditoriu în casa dzeului. PSALT. 101, cf. 275, 323. Și mai alergă și văzu un măslin stîndu lîngă mare (a. 1 550-1 580). GCR I, 7/2, cf. CORESI, EV. 513, CUV. D. BĂTR. II, 288/7. Părintele mieu iaste bolnav. . . și pofteaște să vază din pomul măslinului, doară cumva i s-are mai potoli boala lui (a. 1 600-1 625). GCR I, 64/24. Un ostrov plin de măslini și de vii. HERODOT (1 645), 269. Înflorit măslin. ST. LEX. 175v/3. Văzu o fecioară luminată ca soarele, care fecioară avea în capul ei cunună împletită din frunzele măslinului. CHEIA ÎN. 36t/14. Pămîntul măslinului, untdelemnului și al mierii. BIBLIA (1 688), 1328. Te tîmpinară cu stîlpări înfrunzite de măslin (a. 1 689). GCR I, 287/2, cf. II, 62/4. Luca dzice că era stîlpări de măslin. ANTIM, P. 186. Samson cel tare. . . arse. . . și viile și măslinii. CALENDARIU (1 814), 112/5. Codrii de măslin s-amestec printre lunci de dafin verde. EMINESCU, O. IV, 115, cf. 192. Un bețișor dintr-un copac de măslin. CONTEMPORANUL, III, 654. Măslinul a plecat din Siria împreună cu smochinul și s-au răspîndit de timpuriu peste toate țermurile Mediteranei. MEHEDINȚI, G. F. 177. Casele mici de piatră se înșiră ca niște pete albe pe malul roșietic. Printre ele cresc rari măslinii slabi, noduroși. BART, S. M. 54. Prinzînd în apa vremii rădăcini, Statui și oase albe sub măslini. BOUREANU, S. P. 3. Peste deal, peste colină, Este-o creangă de măslină. JARNIK-BÎRSEANU, D. 252. ♦ (Prin metonimie) Ramură de măslin (1) (ca simbol al păcii). Maslinu-n mînă țiind, Cu o frunte prea senină nainta. HELIADE, O. I, 416. Și toți cu măslinii de pace Daruri să-i ducă și-n schimb troienilor pace s-aducă. COȘBUC, AE. 132. 2. Compus: (rar) măslin-sălbatíc =răchițică (Elaeagnus angustifolia). PANȚU, PL. - Pl.: măslini. – Și: (învechit și regional) maslin s. m. ; (învechit și popular) măslină, maslină s. f. – Din v. sl. маслина > măslină > măslin, măslin, după modelul numelor de pomi din limba română.
20. [DLR] MASLIN s. m. v. măslin.
21. [DLR] MASLÍNĂ2 s. f. v. măslin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL