1. [DEX '09] MASCARADĂ, mascarade, s. f. 1. Acțiune sau atitudine falsă, ipocrită; prefăcătorie, înșelătorie, farsă; înscenare. ◊ Expr. (Rar) Om de mascaradă = om de nimic; secătură. 2. (Înv.) Bal mascat; grup de oameni mascați. – Din fr. mascarade.
2. [MDA2] mascaradă sf [At: CR (1834), 3512/12 / V: (rar) ~chera~ / Pl: ~de / E: fr mascarade, it mascherata] 1 Petrecere, bal la care participanții sunt deghizați și mascați. 2 Ceată de oameni mascați. 3 (Fig) Acțiune falsă, ipocrită Si: farsă, înșelătorie, prefăcătorie, (înv) mascaralâc (3). 4 Atitudine falsă, ipocrizie Si: prefăcătorie. 5 (Rar; îs) Om de ~ Om de nimic Si: secătură.
3. [DLRLC] MASCARADĂ, mascarade, s. f. 1. Petrecere, bal la care participanții sînt deghizați și mascați; ceată de oameni mascați. Prin umbra parcului discret, Nu se strecoară mascarade. MACEDONSKI, O. I 180. 2. Fig. Acțiune sau atitudine falsă, ipocrită, mincinoasă; prefăcătorie, înșelătorie, farsă. Ah, mascarada cînd sărbătorisem doi ani de la căsătoria noastră. CAMIL PETRESCU, U. N. 238. Cei de sus vor înțelege în sfîrșit că răzmerița pe care au fermentat-o nu e o mascaradă. REBREANU, R. II 117.
4. [DN] MASCARADĂ s.f. 1. Mascare, deghizare; ceată de oameni mascați. 2. (Fig.) Înscenare, prefăcătorie. [< fr. mascarade, cf. it. mascherata].
5. [MDN '00] MASCARADĂ s. f. 1. mascare, deghizare; ceată de oameni mascați. 2. (fig.) înscenare, prefăcătorie. 3. gen de divertisment de origine italiană, cu caracter aristocrat, în care subiectele, mitologice sau alegorice, interpretate de persoane mascate, erau acompaniate de muzică și dans; versurile corespunzătoare. (< fr. mascarade)
6. [Șăineanu, ed. VI] mascaradă f. 1. trupă de oameni mascați; 2. străvestirea celui ce se maschează.
7. [Scriban] *mascarádă f., pl. e (fr. mascarade, d. it. mascherata, d. máschera, mască). Ceată de oamenĭ mascațĭ și travestițĭ. Fig. Manifestațiune saŭ procesiune ridiculă.
8. [MDA2] mascheradă sf vz mascaradă
9. [DOOM 3] mascaradă s. f., g.-d. art. mascaradei; pl. mascarade
10. [DOOM 2] mascaradă s. f., g.-d. art. mascaradei; pl. mascarade
11. [IVO-III] mascaradă, -de.
12. [DTM] mascaradă (< it. mascherata), divertisment sincretic* care își are originea în carnavalurile florentine, răspândit în sec. 15-16 la curțile aristocraților din Italia și Franța. În alcătuirea m. sunt incluse: dialogurile dramatice, dansuri, episoade lirice, bufonade, muzică vocală și instr., costume, decoruri, subiectele fiind în general mitologice sau alegorice. În m. fr., la sfârșitul sec. 16 și începutul sec. 17, rolul dansului* devine preponderent, iar muzicii polifonice* i se substituie monodia* acompaniată, evoluția m. conducând la cristalizarea baletului* de curte. M. exercită o importantă influență asupra „măștilor” (masques) engl.
13. [DGS] mascaradă s.f. fig. 1 duplicitate, falsitate, fariseism, fățărnicie, ipocrizie, levantinism, machiavelism, minciună, nesinceritate, perfidie, perversitate, perversiune, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, <fig.> comedie1, fanariotism, iezuitism, tartuferie, tartufism. E momentul să lași mascarada și să spui adevărul. 2 înscenare, <fig.> punere în scenă. Procesul care i s-a intentat este o mascaradă. 3 (de obicei peior.) <fig.> circ, <fig.; fam.> circotecă. Toată mascarada oferită de cunoscuta vedetă la unele posturi de televiziune este penibilă.
14. [DLR] MASCARADĂ s. f. 1. Petrecere, bal la care participanții sînt deghizați și mascați; ceată de oameni mascați. În cea de pe urmă zi a carnivalului face o strălucită mascaradă, a căria cu pompă suită petrece ulițile politiii cu mare serbare. CR (1834), 3512/12. Jocuri de obște, mascarade și tot feliul de desfătări. F. DUM. I, 40. Ce voluptoasă arătare a fost mascarada aceea. CARAGIALE, ap. CADE. Prin umbra parcului discret, Nu se strecoară mascarade; Și nu s-aud în el tirade Despre-al politicei secret. MACEDONSKI, O. I, 180, cf. ȘĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. 2. F i g. Acțiune sau atitudine falsă, ipocrită; prefăcătorie, înșelătorie, farsă; înscenare. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, ȘĂINEANU, D. U. EI! . . . ce zici de mascarada asta? – Știu și eu ce să zic?... Nuntă! ARDELEANU, D. 167. Grupul de liceeni porni să cînte batjocoritor „veșnica pomenire”, cu glasuri ascuțite și false de mascaradă. REBREANU, I. 297, cf; id. R. II, 117. Ah, mascarada cînd sărbătorisem doi ani de la căsătoria noastră. CAMIL PETRESCU, U. N. 238, cf. id. O. II, 509. Mascarada începea să compromită achizițiile drepte ale timpului. RALEA, S. T. III, 280. El era convins că guvernul, militarii și toată burghezia și-au pierdut capul, din moment ce le-a cășunat. . . să facă mascarada pe care o făceau. PAS, Z. IV, 79, cf. id. L. I, 285. Discursurile despre pace și libertate publicate în fiecare zi în fițuica lui Vîslan nu erau decît o mascaradă. T. POPOVICI, S. 363, cf. V. ROM. aprilie 1954, 23. * E x p r. (Rar) Om de mascaradă = om de nimic; secătură. Om de mascaradă. . . , își spuse, și-i fu rușine de el însuși. CAMILAR, N. I, 153. - Pl.: mascarade. – Și: (rar) mascherádă s. f. BARCIANU. - Din fr. mascarade. – Pentru mascheradă, cf. it. m a s c h e r a t a.
15. [DLR] MASCHERÁDĂ s. f. v. mascaradă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL