1. [MDA2] masalău sn vz măsălău
2. [MDA2] măsălău sn [At: T. PAPAHAGI, M. 224 / V: masal~ / Pl: ? / E: pvb măsălui] I (Trs; Mar) Loc unde petrece noaptea sau stă la amiază cireada de vite sau turma de oi Vz amiezătoare, meriză, staniște. 2 (Reg) Despărțitură la stână unde dorm boii.
3. [DRAM 2021] masalắu¹, (măsălău), s.n. Locul unde dorm vitele. – Postverbal al lui măsălui „a poposi undeva peste noapte” (MDA); din mas „popas peste noapte” + suf. -alău.
4. [DRAM 2021] masalắu², s.n. Masa de prânz; masa cea mare: „Să învelea focu', să aibă pă amiazăzi, când or zini la masalău” (Calendar, 1980: 105). – Din masă.
5. [DRAM 2015] masalău1, (măsălău), s.n. – Locul unde dorm vitele (Papahagi, 1925). – Postverbal al lui măsălui „a poposi undeva peste noapte” (< mas) (MDA); din mas „popas peste noapte” + suf. -alău.
6. [DRAM 2015] masalău2, s.n. – Masa de prânz; masa cea mare: „Să învelea focu’, să aibă pă amiazăzi, când or zini la masalău” (Calendar, 1980: 105). – Din masă (< lat. mensa).
7. [DRAM] masalău1, s.n. – Locul unde dorm vitele (Papahagi 1925). – Din mas „popas peste noapte”.
8. [DRAM] masalău2, s.n. – Masa de prânz; masa cea mare: „Să învelea focu’, să aibă pă amiazăți, când or zini la masalău” (Calendar 1980: 105). – Din masă (< lat. mensa) + -lău.
9. [DAR] măsălău s.n. (reg.) loc unde stă noaptea și la amiază cireada de vite sau turma de oi.
10. [DLR] MASALĂU s. n. v. măsălău.
11. [DLR] MĂSĂLĂU s. n. (Prin nordul Transilv. și Maram.) Loc unde petrece noaptea sau stă la amiază cireada de vite sau turma de oi. V. staniște, amiezătoare, meriză. Cf. T. PAPAHAGI, M. 224, CHEST. IV 54b/264, GLOSAR REG. ♦ (Regional) Despărțitură la stînă unde dorm boii (Dejani-Făgăraș). Cf. CHEST. V 34/28. - Pl.:? – Și: masalău s. n. T. PAPAHAGI, M. 224. – Postverbal de la măsălui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL