Definiție și ce înseamnă marțoale

1. [MDA2] marțolea s [At: ANON. CAR. / V: ~oale sf, ~ole sf, mărțoală sf, măr~ sf, mârțoială sf / E: cf marți1] 1 (Îvp; în superstiții) Ființă imaginară, cu chip de babă, despre care se crede că pedepsește femeile pe care le găsește lucrând în noaptea de marți spre miercuri Si: marțiseara (1). 2 (Îvp; în superstiții) Sărbătoare legată de credința în marțolea (1) Si: marțiseara (4). 3 (Reg; dep) Cal bătrân.

2. [DLRM] MARȚOLEA s. f. (În superstiții) Numele unei ființe imaginare răufăcătoare, care ar umbla în noaptea de marți spre miercuri pe la casele oamenilor pentru a pedepsi pe femeile pe care le găsește lucrînd. – Din marți1.

3. [MDA2] marțoale sf vz marțolea

4. [MDA2] marțole sf vz marțolea

5. [MDA2] mărțoală sf vz marțolea

6. [MDA2] mărțolea sf vz marțolea

7. [MDA2] mârțoală sf vz marțolea

8. [Șăineanu, ed. VI] marțoale f. ființă rău făcătoare, pedepsește pe femeile cari torc Marția, strâmbându-le gura. [Personificare rea a zilei de Marți].

9. [D.Religios] marțolea subst. (În superstiții) Ființă imaginară în chip de babă, care pedepsește femeile care lucrează în noaptea de marți spre miercuri; mărțoaia, marțiseara. – Cf. marți.

10. [DE] MARȚOLEA sau MĂRȚOAIA (în mitologia românească), divinitate, nefastă, imaginată ca o babă slută, ce pedepsește femeile care lucrează marțea, de obicei omorându-le copiii. Concepția folclorică a amplificat superstiția, considerând ziua de marți neprielnică, ca ziua în care sunt „trei ceasuri rele”.

11. [DGS] marțolea subst. art. (mitol. pop.) ;<reg.> marțiseara. Marțolea este o ființă imaginară, cu chip de bătrână, care pedepsește femeile ce lucrează în noaptea de marți, strâmbându-le gura.

12. [DLRLV] MARȚOLEA subst. (Ban.) Marți seara. Martzolya. AC, 352. Etimologie: cf. marți.

13. [DRAM 2015] Marțole, s.f. – (mit.) Divinitate nefastă, de importanță secundară, imaginată ca o babă slută, care pedepsește femeile ce lucrează în ziua de marți. Izvorând din tradiția unor sărbători băbești de origine arhaică, peste care s-au grefat obiceiuri religioase noi, concepția folclorică a amplificat superstiția tabuării zilei de marți ca zi neprielnică (Kernbach, 1989). „...o luat-o de la Marțole pe cocoana ei și tăt ca vântu de iute o ieșit din casă, cu cocoană cu tot” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 116). ♦ (top.) Fântâna Marțolei, în Libotin (Vișovan, 2008: 91). ♦ (onom.) Marțole, poreclă în Oncești, pentru femeile foarte înalte (ALRRM, 1969). – Din marți (< lat. martis) + suf. -ole.

14. [DRAM] marțole, s.f. – (mit.) Divinitate nefastă, de importanță secundară, imaginată ca o babă slută, care pedepsește femeile ce lucrează în ziua de marți. Izvorând din tradiția unor sărbători băbești de origine arhaică, peste care s-au grefat obiceiuri religioase noi, concepția folclorică a amplificat superstiția tabuării zilei de marți ca zi neprielnică (Kernbach 1989). Marțole, poreclă atestată în Oncești, pentru femeile foarte înalte (ALR 1969). – Din marți (< lat. martis) + -ole.

15. [DLR] MARȚÓLEA subst. 1. (În superstiții) Ființă imaginară, cu chip de babă, despre care se crede că pedepsește femeile pe care le găsește lucrînd în noaptea de marți spre miercuri; marțiseara (1). Cf. ANON. CAR., LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., LM, CIHAC, II, 187. Era baba Cloanța. Fiind însă că întîmplarea o aduse chiar într-o marți seara, Ileana credea că vede pe marțolea. RETEGANUL, P. I, 53. Și ieși marțolea (marți seara) afară să aștepte pe muma pădurei. id. ib. V, 43. Uită-te la mîndra ta Că gîndești că-i marțolea. id. CH. 43, cf. PAMFILE, DUȘM. 109. Marți nici se toarce nici se coase, că vine marțole. GOROVEI, ap. CADE, cf. ALR II 5755/260. 2. Numele unei sărbători legate de credința în marțolea (1); marțiseara (2). MARIAN, S. R. I, 113. 3. (Regional) Epitet depreciativ pentru un cal bătrîn (Soconzel-Satu Mare). DR. V, 210. – Și: (1) marțóle, marțoále (ȘĂINEANU, U.), mărțólea (ALR II 5755/260), mărțoálă (ALEXI, W.), mîrțoálă (BARCIANU, DDRF) s. f. – Cf. m a r ț i1.

16. [DLR] MARȚOÁLE s. f. v. marțolea.

17. [DLR] MARȚÓLE s. f. v. marțolea.

18. [DLR] MĂRȚOÁLĂ s. f. v. marțolea.

19. [DLR] MĂRȚÓLEA s. f. v. marțolea.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro