1. [MDA2] marșalâc sm [At: N. COSTIN, ap. LET. I2, 392 / Pl: ~âci / E: pn marszalek] (Îvr) Mareșal.
2. [DGS] marșalâc s.m. (milit.; în unele țări; înv.) v. Mareșal.
3. [DLR] MARȘALÎC s. m. (Învechit, rar) Mareșal. Cneazul Alexandru. . . au pornit întru agiutorul lui Olbreht pre marșalîcul său. N. COSTIN, LET. I2, 392. Și acolo cu mânie s-au sculat cu svatul domnilor tuturor, asupra craiului. . . caștelanul Sandomirului și marșalăcul crăiii. id. l. 267. - Pl.: ? – Din pol. marszałek.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL