1. [DEX '09] MARTIRIU, martirii, s. n. Suferință, supliciu, tortură sau moarte îndurată de cineva pentru ideile sau convingerile sale; martiraj, martir1. ♦ Fig. Suferință morală mare. – Din lat. martyrium.
2. [MDA2] martiriu sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 129 / Pl: ~ii, (rar) ~ri / E: lat martyrium, ngr μαρτύριον, it martiris] 1 Supliciu sau moarte îndurată de cineva pentru ideile sau convingerile sale Si: martir1, martiraj, (nob) martirism Vz calvar. 2 (Fig) Suferință morală mare.
3. [DLRLC] MARTIRIU, martirii, s. n. Suferință, supliciu, caznă îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau o atitudine. În sfîrșit, cum ar fi posibil martiriul, dacă n-ar exista călăul? CARAGIALE, O. I 132.
4. [DN] MARTIRIU s.n. 1. Suferință, tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau pentru o atitudine; martiraj. 2. (Fig.) Suferință morală intensă, mare și prelungită. [Pron. -riu. / < lat. martyrium, cf. fr. martyre, ngr. martyrion, it. martirio].
5. [MDN '00] MARTIRIU s. n. tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau o atitudine; martiraj. ◊ (fig.) suferință morală; calvar. (< lat. martyrium, gr. martyrion)
6. [Șăineanu, ed. VI] martiriu n. 1. moarte sau chinuri suferite pentru credință; 2. fig. suferință mare fizică si morală.
7. [Scriban] *martíriŭ n. (lat. martyrium, d. vgr. martýrion). Chinurĭ, tortură, supliciŭ suferit susținîndu-țĭ credința religioasă orĭ științifică. Fig. Mare suferință fizică saŭ morală. – Fals martír (după fr. martyre).
8. [DOOM 3] martiriu [riu pron. rĭu] s. n., art. martiriul; pl. martirii, art. martiriile (desp. -ri-i-)
9. [DOOM 2] martiriu [riu pron. rĭu] s. n., art. martiriul; pl. martirii, art. martiriile (-ri-i-)
10. [IVO-III] martiriu, -rii (mucenicie).
11. [DGS] martiriu s.n. 1 martiraj, martirizare, martirizație, mucenicie, supliciu, <înv. și pop.> patimă, <înv.> martir1, martirism, mărturie, mucenie, mucenire, strădanie, <fig.; rar> pasiune. 2 fig. amar, amărăciune, calvar, chin, durere, încercări (v. încercare), patimi (v. patimă), păsuri (v. păs), pătimiri (v. pătimire), suferință, turment, <fig.> canon, lacrimi (v. lacrimă), martiraj, otravă, pelin, povară, tortură, <fig.; înv. și pop.> suspin, <fig.; pop. și fam.> pahar.
12. [DLR] MARTÍRIU s. n. Suferință, supliciu, caznă sau moarte îndurată de cineva pentru ideile sau convingerile sale; chin, suferință; martir1, martiraj, (neobișnuit) martirism. V. c a l v a r. Să mai frunzărim și prin unele cronice, care ne conservară cîteva tragedii și martiriuri bisericești. BARIȚIU, P. A. I, 129. Memoria lui scumpă românilor va fi totdeauna încungiurată de aureola martiriului. GHICA, S. 623. Cum ar fi posibil martiriul, dacă n-ar exista călăul? CARAGIALE, O. VI, 114. Existau și înainte de război martiri, dar nimeni nu-i băga în seamă, martiriul lor era urît și mediocru. C. PETRESCU, Î. II, 58. Se favorizează reprezentarea scenelor de extaz și de martiriu care stîrnesc imaginația și sensibilitatea credincioșilor. OȚETEA, R. 298. Nu se simțea capabil să înfrunte martiriul pentru o cauză hidoasă, pentru „burghezie”. T. POPOVICI, SE. 104. - Pl.: martirii și (rar) martiriuri. – Din lat. martyrium, ngr. μαρτύριον, it. martirio.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL