1. [MDA2] marpici sn [At: BELDIMAN, ap. LET. III, 440 / Pl: ~uri / E: tc marpiç] Tub lung și elastic al narghilelei, răsucit în serpentină.
2. [DER] marpici (marpiciuri), s. n. – Spirală de narghilea. – Var. marcuci. Tc. marpiç (Șeineanu, III, 73; Tiktin).
3. [DAR] marpici s.n. (înv.) tub lung, elastic, în serpentină al narghilelei.
4. [DLR] MARPÍCI s. n. Tub lung și elastic (răsucit în serpentină) al narghilelei. Ședea în mijlocul patului cu marpiciul narghilelei în mînă. BELDIMAN, LET. III2, 440, cf. CIHAC, II, 593, DDRF. Mai complicat era ciubucul persienesc sau narghileaua: un borcan de sticlă ca o pară. . . iar în partea-i goală cu o lulea elastică de piele în serpentină (numită „marpici”). ȘIO I, 215. - Pl. : marpiciuri. – Din tc. marpiç.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL