1. [MDA2] marmorean, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 16 / P: ~re-an / V: (rar) ~mur~ / Pl: ~eeni, ~e / E: fr marmoréen] 1 Făcut din marmură1 (1). 2 Cu aspect de marmură1 (1). 3 Care are albeața, netezimea, strălucirea, răceala marmurei1 (1) Si: (rar) marmoreu, (nob) marmoreic, (nob) marmoriu.
2. [DEX '98] MARMOREAN, -Ă, marmoreeni, -e, adj. Ca de marmură, asemănător cu marmura; marmoreu, marmoriu. [Pr.: -re-an] – Din fr. marmoréen.
3. [DLRLC] MARMOREAN, -Ă, marmoreeni, -e, adj. (Franțuzism) Ca de marmură, asemănător marmurei. O vedea viind... spre el cu brațele întinse, cu gîtul gol, alb, marmorean. VLAHUȚĂ, O. AL. II 12. – Pronunțat: -re-an.
4. [DN] MARMOREAN, -Ă adj. Ca de marmură; marmoreu. [Pron. -re-an. / < fr. marmoréen, cf. lat. marmor – marmură].
5. [MDN '00] MARMOREAN, -Ă adj. cu aspect de marmură; marmoreu. (< fr. marmoréen)
6. [DEX '09] MARMOREEAN, -Ă, marmoreeni, -e, adj. Ca de marmură, asemănător cu marmura; marmoreu, marmoriu. [Pr.: -re-ean – Scris și: marmorean] – Din fr. marmoréen.
7. [MDA2] marmurean, ~ă a vz marmorean
8. [DOOM 3] marmoreean (desp. -re-ean) adj. m., pl. marmoreeni (desp. -re-eni); f. marmoreeană, pl. marmoreene
9. [DOOM 2] marmoreean (-re-ean) adj. m., pl. marmoreeni (-re-eni); f. marmoreeană, pl. marmoreene
10. [DGS] marmoreean, -ă adj. <rar> marmoreu, <înv.> marmoreic, marmoriu. Tânăra are brațele de un alb marmoreean.
11. [DLR] MARMOREAN, -Ă adj. 1. Făcut din marmură1 (1) sau cu aspect de marmură. Peretele din fund. . . e îmbrăcat. . . în stuc marmurean, cu vine negricioase și albăstrii. CAMIL PETRESCU, O. II, 401. ◊ (În contexte figurate) Idealiștii simțiră numaidecît lipsa sprijinului realității și se coborîrâ după piedestalul lor marmorean în straturile burgheziei și ale țărănimii. PETICĂ, O. 419. 2. Care are albeața, netezimea, strălucirea, răceala marmurei1 (1); marmoreu, (neobișnuit) marmoreic. O vedea viind așa nebună spre el, cu brațele întinse, cu gîtul gol, alb, marmorean. VLAHUȚĂ, d. 16, cf. GALACTION, O. 138. - Pronunțat: -re-an. – Pl.: marmoreeni, -e. - Și: (rar) marmurean, -ă adj. – Din fr. marmoréen. – Marmurean: prin apropiere de marmură1.
12. [DLR] MARMUREAN, -Ă adj. v. marmorean.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL