1. [MDA2] marmorare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~rări / E: marmora] Placare cu marmură1 (1).
2. [DN] MARMORARE s.f. Acțiunea de a marmora și rezultatul ei. ♦ Deteriorare a unui negativ fotografic, care capătă aspectul structural al unei plăci de marmură din cauza lipsei de agitare a revelatorului în timpul developării. [< marmora].
3. [MDN '00] MARMORARE s. f. acțiunea de a marmora. ◊ deteriorare a unui negativ fotografic, care capătă aspectul structural al unei plăci de marmură din cauza lipsei de agitare a revelatorului în timpul developării. (< marmora)
4. [DEX '09] MARMORA, marmorez, vb. I. Tranz. A da aspect de marmură hârtiei, lemnului etc. prin anumite procedee tehnice. – Din marmoră (după fr. marbre).
5. [MDA2] marmora vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~rez / E: marmoră] 1 A da (unui material) aspect de marmură1 (1). 2 (Nob) A acoperi, a placa cu marmură1 (1).
6. [DLRLC] MARMORA, marmorez, vb. I. Tranz. A da aspect de marmură, colorînd materialul prin anumite procedee.
7. [DN] MARMORA vb. I. tr. A colora dînd aspect de marmură (unui material). [< germ. marmorieren].
8. [MDN '00] MARMORA vb. tr. a da aspect de marmură (unui material. (< germ. marmorieren)
9. [Șăineanu, ed. VI] marmorá v. a da hârtiei colori variate.
10. [DOOM 3] marmorare s. f., g.-d. art. marmorării; pl. marmorări
11. [DOOM 2] marmorare s. f., g.-d. art. marmorării; pl. marmorări
12. [DOOM 3] marmora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. marmorez, 3 marmorează; conj. prez. 1 sg. să marmorez, 3 să marmoreze
13. [DOOM 2] marmora (a ~) vb., ind. prez. 3 marmorează
14. [DE] LA MÁRMORA-FERRÉRO, Alfonso, marchiz di (1804-1878), general și om politic italian. Ca ministru de Război (1848-1859), a reorganizat armata piemonteză. În Războiul Sardo-Austriac (1848-1849) s-a afirmat în bătăliile de la Pastrengo (3 apr. 1848), Borghetto și Peschiera (mai 1848). Comandant al armatei Piemontului (1855-1856) în Războiul Crimeii. Prim-min. al Regatului Sardiniei (1859-1860) și al Italiei (1864-1866). Comandant șef al armatei în Războiul Prusiano-Italo-Austriac, a fost înfrânt la Custozza (24 iun. 1866).
15. [DLR] MARMORARE s. f. Acțiunea de a m a r m o r a. Cf. COSTINESCU. Marmorarea hîrtiei. LTR2. - Pl. : marmorări. – V. marmora.
16. [DLR] MARMORA vb. I. T r a n z. 1. A da (unui material) aspect de marmură1 (1). Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. 2. (Neobișnuit) A căptuși, a acoperi cu plăci de marmură1 (1). A marmora pereții pre din întru și pre dinafară. LM. – Prez. ind.: marmorez. – V. marmoră.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL