1. [DEX '09] MARJĂ, marje, s. f. Rezervă de care se poate dispune între anumite limite. – Din fr. marge.
2. [MDA2] marjă1 sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 138, 2/6 / Pl: ~je / E: fr marge] (Frm) Rezervă de care se poate dispune între anumite limite.
3. [DEX '98] MARJĂ, marje, s. f. (Livr.) Rezervă de care se poate dispune în anumite limite. – Din fr. marge.
4. [DN] MARJĂ s.f. (Franțuzism) 1. Margine; bord. ♦ Spațiu alb la marginea unei pagini. ♦ Spațiu sau timp liber, care poate fi folosit ca rezervă; rezervă. 2. Diferență dintre prețul de vînzare și prețul de cumpărare al unei mărfi, evaluată în procente; valoarea maximă sau minimă pe care o atinge un preț înainte de încheierea unei tranzacții comerciale. [< fr. marge].
5. [MDN '00] MARJĂ s. f. 1. margine; bord. ◊ spațiu alb la marginea unei pagini. ◊ spațiu sau timp liber, de care se poate dispune; rezervă. 2. diferență dintre prețul de vânzare și cel de cumpărare al unei mărfi, evaluată în procente; valoarea maximă sau minimă pe care o atinge un preț înainte de încheierea unei tranzacții comerciale. (< fr. marge)
6. [DOOM 3] marjă s. f., art. marja, g.-d. art. marjei; pl. marje
7. [DOOM 2] marjă s. f., art. marja, g.-d. art. marjei; pl. marje
8. [DGS] marjă s.f. rezervă, <fig.> margine. Planifică ora plecării spre aeroport cu o marjă de siguranță, ca să fie siguri că se încadrează în timp.
9. [DLR] MÁRJĂ1 s. f. (Franțuzism, rar) Rezervă de care se poate, dispune între anumite limite. V. m a r g i n e (I 1). Această sumă a fost suficientă pentru a asigura pe timp de un an aprovizionarea cu pîine a unui francez, lăsîndu-i în plus o marjă pentru cumpărarea de alte produse. CONTEMP. 1949, nr. 138, 2/6. - Pl.: marje. – Din fr. marge.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL