1. [DEX '09] MARIAȘ, mariași, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române. [Pr.: -ri-aș] – Din magh. máriás.
2. [MDA2] mariaș2 sn [At: VALIAN, V. / V: ~rieș, măr~, mărieș / A și: mariaș / Pl: ~uri / E: mg máriás cf pn marjasz] 1 (Îrg) Mariaj (3). 2 (La jocuri de cărți) Prezență în mâna aceleiași persoane a rigăi și a damei. 3 (Mol; art.) Dans popular care se joacă la nunți. 4 Melodie după care se execută mariașul2 (3).
3. [MDA2] mariaș1 sm [At: (a. 1683) IORGA, S. D. XIII, 185 / V: (pop) măr~1 (Pl: ~ași, ~rieși, rar ~e), (reg) maraș, mariș, mărăș, măreș, mereș / P: ~ri-aș / Pl: ~i, ~ieși, (rar, sn) ~e / E: mg máriás] Monedă care a circulat în Imperiul Austro-Ungar Si: crivac, greșlă.
4. [DEX '98] MARIAȘ, mariași, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările românești. [Pr.: -ri-aș] – Din magh. máriás.
5. [Scriban] 1) mariáș m. (ung. máriás, d. Mária, Maria, Maĭca Domnuluĭ; sîrb. marjaš, gologan de 5 banĭ). O veche monetă ardelenească cu figura Maĭciĭ Domnuluĭ, în valoare de 17 crăițarĭ, cît și crivacu (Ĭorga, Negoț. 222), ĭar la noĭ 20 de parale. – Și măriaș, îm Mold. și mărieș.
6. [Scriban] 2) mariáș n., pl. urĭ și e (ung. márjás, pol. marjasz, d. fr. mariage, căsătorie). Vechĭ. Un joc de cărțĭ. – Și măriaș (în Mold. și mărieș) și mariaj: un as și un mariaj tăĭate (Br.-Voĭn. Vîrcolacul).
7. [DEX '09] MARIAJ, mariaje, s. n. Căsătorie, căsnicie. [Pr.: -ri-aj] – Din fr. mariage.
8. [MDA2] maraș3 sm vz mariaș1
9. [MDA2] mariagiu sn vz mariaj
10. [MDA2] mariaj sn [At: POLIZU / V: ~agiu / P: ~ri-aj / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr mariage] (Frm) 1 Căsătorie. 2 Căsnicie. 3 (Înv) Joc de cărți la care perechea rigă și damă de aceeași culoare valorează un număr suplimentar de puncte Si: (îrg) mariaș2 (1).
11. [MDA2] marieș sn vz mariaș2
12. [MDA2] mariș sm vz mariaș1
13. [MDA2] mărăș sm vz mariaș1
14. [MDA2] măreș sm vz mariaș1
15. [MDA2] măriaș1 sm vz mariaș1
16. [MDA2] mărieș sn vz mariaș2
17. [MDA2] mereș sm vz mariaș1
18. [DEX '98] MARIAJ, mariaje, s. n. (Livr.) Căsătorie, căsnicie. [Pr.: -ri-aj] – Din fr. mariage.
19. [DLRLC] MARIAJ, mariaje, s. n. (Franțuzism) Căsătorie; căsnicie. La începutul mariajului doream și eu să am un copil. C. PETRESCU, Î. II 236.
20. [DN] MARIAJ s.n. Căsătorie; căsnicie. [Pron. -ri-aj. / < fr. mariage].
21. [MDN '00] MARIAJ s. n. 1. căsătorie; căsnicie. 2. (fig.) combinare, unire a mai multor lucruri. (< fr. mariage)
22. [Șăineanu, ed. VI] mariaj n. V. mărieș: concina, mariajul sau curelușa FIL.
23. [Șăineanu, ed. VI] mărieș n. un joc de cărți: om face o partidă de mărieș AL. ( fr. mariage, printr’un intermediar nemțesc).
24. [Scriban] măriáș, V. mariaș 1 și 2.
25. [Scriban] măriéș, V. mariaș 1 și 2.
26. [DOOM 3] mariaș (monedă veche) (desp. -ri-aș) s. m., pl. mariași
27. [DOOM 2] mariaș (monedă) (-ri-aș) s. m., pl. mariași
28. [DOOM 3] mariaj (căsătorie) (fam.) (desp. -ri-aj) s. n., pl. mariaje
29. [DOOM 2] mariaj (căsătorie) (fam.) (-ri-aj) s. n., pl. mariaje
30. [DER] mariaș (mariași), s. m. – (Înv.) Monedă austriacă de argint, de 17 creițari. Mag. máriás, de la Maria (Tereza). În Trans., sec. XVIII, înv. (Gáldi, Dict., 144).
31. [DER] mariaș (mariașuri), s. n. – (Înv.) Joc de cărți. – Var. (Mold.) mărieș, mariaj. Fr. marriage, mai ales prin intermediul pol. marjasz, mag. márjás (Tiktin).
32. [DE] MARIÁȘ (< magh.) s. m. Monedă de argint austriacă, adesea cu efigia Mariei Tereza; a circulat și în Țările Române în sec. 18 și la începutul sec. 19.
33. [DGS] mariaș2 s.n. (j. de cărți; înv. și reg.) v. Mariaj.
34. [DGS] mariaș1 s.m. (fin.) crivac1, <înv.> greșlă. Mariașul a fost o monedă austro-ungară, de 17 creițari.
35. [DGS] mariaj s.n. I 1 căsătorie, matrimoniu, <livr.> conubiu, himeneu, <rar> căsătorire, <fam.> căpătuială, căpătuire, <înv.> împreunare, <fig.; înv.> nod. Mariajul are ca scop întemeierea unei familii. 2 căsătorie, matrimoniu. Mariajul lor a durat zece ani. 3 casă1, căsătorie, căsnicie, matrimoniu, menaj, <rar> gospodărie, <pop.> însoțire, <înv.> maritagiu, <grec.; înv.> sinichesion. Cei doi au un mariaj fericit. II (j. de cărți) <înv. și reg.> mariaș2.
36. [DAR] mariaș, mariași, s.m. (înv.) 1. monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române. 2. joc de cărți. 3. dans popular la nuntă.
37. [DAR] mărieș s.n. (reg., înv.) joc de cărți.
38. [DLR] MARIÁȘ1 s. m. Nume dat unei monede care circula în imperiul austro-ungar; crivac, greșlă. încă au mai dat Mihai pop[ii] Ionașc[u] de o legat maraș 5 (a. 1683). IORGA, S. D. XIII, 185. Și am dat pentru legături trii mărieși și cinci potori (a. 1707). id. ib. 4, cf. 56. Au întors din bani protopopului florinți 18 și 1 mariaș (a. 1731). id. ib. 119, cf. 3, 104, 146, XII, 10, id. S. N. 119. Și acele protoca[le], cene ț-o da doi mă[r]iași să le dai. . ., lămîile pă un măriiașu (a. 1750). id. S. D. XII, 55, cf. 88, XIII, 116, 131. Au dat sfințiia sa 2 zloți și 2 mâriiașe și 2 duce, dajde vlădicească pentru mine (a. 1770). id. ib. XIII, 125. Tablă pentru măreși și petaci cîtă 5 într-o mînă socotind, de la 1 pînă la 10 000 (a. 1794). BV II, 359. Petaci de 7 creițari din anul 1802, măreș de cei mici, petaci de cei vechi (a. 1811). IORGA, S. D. XII, 227. Bani de argint. . . măriiași 17 cr[eițari]. CALENDARIU (1814), 151/16. Moneta banilor nemțești era groșîța de două parale, petaci în 5 parale, mariași în 10. DIONISIE, C. 166. Asemenea și banii s-au suit cu prețiul mare... groșița 4 par[ale], petacu 10 par[ale], mariașu 20 par[ale]. id. ib. 224, cf. LB. Află împlîntat un lemn, în al cărui vîrf crăpat era pus un ban, precum zicea ei de trei marieși, ca protest, să nu intre în comuna lor. BARIȚIU, P. A. I, 655, cf. POLIZU, LM. Alături de galbenu turcesc se prețuia însă cel olandez și venețian. . ., iar ca monedă mică. . . mariașul din Ardeal, monedă de aramă anterioară Măriei Terezei. IORGA, B. R. 15, cf. I. BRĂESCU, M. 78, KLEIN, D. 114. - Pronunțat: -ri-aș. - Pl.: mariași și marieși, (rar, n.) mariașe. - Și: (popular) măriáș (pl. mâriași și marieși, rar, n. măriașe), (regional) măréș (IORGA, S. D. XII, 263), mărăș (id. ib. 263, 267, 268), meréș (id. ib. 268), mariș (id. ib. 45), maráș s. m. – Din magh. máriás.
39. [DLR] MARIAȘ2 s. n. 1. (Învechit și regional) Numele unui joc de cărți (la care perechea rigă și damă de aceeași culoare valorează un număr suplimentar de puncte); (franțuzism) mariaj (2). Cf. VALIAN, V. Se adunau mai mulți la un loc... spre a juca între ei conțină, mariașul și curelușa. FILIMON, O. I, 176, cf. PONTBRIANT, D. Tot ce metahirisesc cîteodată e concina sau mărieșul. . . cîte două parale partida. ALECSANDRI, Ț. 1699, cf. 1270, H XVI 447, XVII 19, XVIII 6. ♦ (La orice joc de cărți) Prezența în mîna aceleiași persoane a rigăi și a damei. 2. (Mold.) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă. Cf. VARONE, D. Jocurile. . . [moldovenilor] la nuntă sînt. . . rusasca, moldoveneasca (hora), brîul, ungureasca, leșasca, rareori mărieșul. ȘEZ. I, 35. - Accentuat și: máriaș. GHEȚIE, R. M., com. din TIMIȘOARA. – Pl.: mariașuri. - Și: măriáș (VALIAN, V., GHEȚIE, R. M.), mariéș (H XVI 447), măriéș s. n. – Din magh. máriás. – Cf. pol. m a r j a s z.
40. [DLR] MARÁȘ3 s. m. v. mariaș1.
41. [DLR] MARIÁGIU s. n. v. mariaj.
42. [DLR] MARIAJ s. n. (Franțuzism) 1. Căsătorie; căsnicie. Cf. COSTINESCU, LM. Orice donațiune făcută între soți în timpul mariagiului este revocabilă. HAMANGIU, C. C. 220, cf. ALEXI, W. La începutul mariajului doream și eu să am un copil. C. PETRESCU, Î. II, 236. Familia a vrut să faci un mariaj util pentru cariera ta. CĂLINESCU, S. 84. 2. Numele unui joc de cărți (la care perechea rigă și damă de aceeași culoare valorează un număr suplimentar de puncte); (învechit și regional) mariaș2 (1). Cf. POLIZU, TDRG, ȘĂINEANU, D. U. - Pronunțat: -ri-aj. - Pl.: mariaje și (rar) mariajuri. – Și: (învechit) mariagiu s. n. – Din fr. mariage.
43. [DLR] MARIÉȘ s. n. v. mariaș2.
44. [DLR] MARIȘ s. m. v. mariaș1.
45. [DLR] MĂRĂȘ s. m. v. mariaș1.
46. [DLR] MĂRÉȘ s. m. v. mariaș1.
47. [DLR] MĂRIÁȘ2 s. n. v. mariaș2.
48. [DLR] MĂRIÁȘ1 s. m. v. mariaș1.
49. [DLR] MĂRIEȘ s. n. v. mariaș2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL