1. [MDA2] marghiolire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: marghioli] (Reg) 1 Fudulie. 2 Alintare.
2. [DEX '09] MARGHIOLI, marghiolesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A face mofturi, fasoane; a se fandosi, a se sclifosi, a se alinta. ♦ A se preface. – Din marghiol.
3. [MDA2] marghioli [At: POLIZU / Pzi: ~lesc / E: marghiol] (Reg) 1 vr A se preface. 2 vt A trage pe sfoară. 3 vr A se ține de glume, de farse. 4 vr A face pozne. 5 vr A se ține mândru. 6 vr A face mofturi, fasoane. 7 vr A se chinui.
4. [DEX '98] MARGHIOLI, marghiolesc, vb. IV. Refl. (Reg. și fam.) A face mofturi, fasoane; a se fandosi, a se sclifosi, a se alinta. ♦ A se preface. – Din marghiol.
5. [DLRLC] MARGHIOLI, marghiolesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se fandosi, a se sclifosi, a face fasoane. ◊ A se văieta. Dihăniile... cădeau tumba cu labele-n sus, marghiolindu-se a moarte. DELAVRANCEA, S. 80.
6. [Șăineanu, ed. VI] marghiolì v. 1. a fuduli; 2. a se preface: ați murit ori vă marghioliți? POP.
7. [Scriban] marghĭolésc (mă) v. refl. (d. marghĭol; ngr. margĭolévo, lucrez cu șiretenie). Fam. Mă prefac, mă fasolesc, mă sclifosesc: ĭa uĭte-te cum se marghĭolește mitocanca!
8. [DOOM 3] marghioli (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă marghiolesc, 3 sg. se marghiolește, imperf. 1 sg. mă marghioleam; conj. prez. 1 sg. să mă marghiolesc, 3 să se marghiolească; imper. 2 sg. afirm. marghiolește-te; ger. marghiolindu-mă
9. [DOOM 2] !marghioli (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se marghiolește, imperf. 3 sg. se marghiolea; conj. prez. 3 să se marghiolească
10. [Argou] marghioli, marghiolesc I v. t. 1. a fi inteligent în afaceri. 2. a se îmbogăți de pe urma capacității sale sexuale. II v. r. a face mofturi; a se alinta.
11. [DGS] marghioli vb. IV. refl. (reg.; despre oameni) 1 v. Afecta1. Fandosi. Maimuțări. 2 v. Chinui. Frământa. Zbuciuma. 3 v. Arăta. Face. Poza. Preface. Simula. 4 v. Crede. Făli. Fuduli. Grozăvi. Infatua. Înfumura. Îngâmfa. Lăuda. Mândri. Semeți. Trufi1.
12. [DLR] MARGHIOLÍRE s. f. (Regional) Faptul de a se m a r g h i o l i (3). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. - Pl.: marghioliri. – V. marghioli.
13. [DLR] MARGHIOLI vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se preface, a simula. Cf. m a r g h i o l (II). Ați murit, ori vă marghioliți? POP., ap. ȘĂINEANU, D. U. ♦ T r a n z. A păcăli, a trage pe sfoară. Cf. PONTBRIANT, D. 2. A se ține de glume, de farse, a face pozne. Cf. m a r g h i o l (I 2). Cf. POLIZU, BARCIANU, V., ALEXI, W. 3. A se tine mîndru, a se fuduli. Cf. m a r g h i o l (I 3). Cf. PAMFILE, A. R. 250, ȘĂINEANU, D. U. Se tot marghiolea cu știința lui. ap. CADE, cf. ALECSANDRI, P. P. 325, ALR II 3723/899. ♦ A face mofturi, fasoane ; a se alinta, a se sclifosi. Ce te tot marghiolești atîta? BUL. FIL. IV, 122. 4. A se chinui, a se zbuciuma, a se zvîrcoli. Cf. m a r g h i o l (II). Leii pustiilor și zmeii vînturilor turbate, dihăniile spurcate, cădeau tumba cu labele-n sus, marghiolîndu-se a moarte. DELAVRANCEA, S. 80. – Prez. ind. : marghiolesc. – V. marghiol.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL