1. [DEX '09] MARCOTA, marcotez, vb. I. Tranz. A înmulți o plantă prin marcotaj. – Din fr. marcotter.
2. [MDA2] marcota vt [At: ALR I, 1813/510 / Pzi: ~tez / E: fr marcotter] (Rar) A face operația de marcotaj Vz butăși.
3. [DN] MARCOTA vb. I. tr. A culca și a acoperi cu pămînt tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcină. [< fr. marcotter].
4. [MDN '00] MARCOTA vb. tr. a culca și a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcini; a face operația de marcotaj. (< fr. marcotter)
5. [DEX '09] MARCOTĂ, marcote, s. f. Lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă. – Din fr. marcotte.
6. [MDA2] marcotă sf [At: DT / Pl: ~te / E: fr marcotte] 1 Lăstar nedesprins de plantă, care se îngroapă cu capătul liber în pământ, pentru a prinde rădăcini și care apoi, tăiat și răsădit, formează o plantă nouă Vz butaș. 2 Plantă obținută prin marcotaj.
7. [DLRLC] MARCOTĂ, marcate, s. f. Ramură folosită în marcotaj.
8. [DN] MARCOTĂ s.f. Lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pămînt pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate da o nouă plantă. ♦ Plantă obținută prin marcotaj. [< fr. marcotte].
9. [MDN '00] MARCOTĂ s. f. lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate da o nouă plantă. ◊ plantă obținută prin marcotaj. (< fr. marcotte)
10. [DOOM 3] marcota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. marcotez, 3 marcotează; conj. prez. 1 sg. să marcotez, 3 să marcoteze
11. [DOOM 2] marcota (a ~) vb., ind. prez. 3 marcotează
12. [DOOM 3] marcotă s. f., g.-d. art. marcotei; pl. marcote
13. [DOOM 2] marcotă s. f., g.-d. art. marcotei; pl. marcote
14. [Onomastic] Marcot/ă, -eț v. Marcu 16.
15. [DGS] marcotă s.f. (bot., hort.) <rar> marcotaș, <înv. și reg.> viță, viță-cu-rădăcină, viță-de-rădăcină. Marcota este un lăstar al unei plante, îngropat parțial în pământ, cu vârful afară, care, după ce a prins rădăcini, se separă de planta-mamă, formând o nouă plantă.
16. [DLR] MARCOTA vb. I. Tranz. (Rar) A face operația de marcotaj. V. b u t ă ș i. Cf. ALR I 1813/510. - Prez. ind.: marcotez. – Din fr. marcotter.
17. [DLR] MARCOTĂ s. f. 1. Lăstar nedesprins de plantă, care se îngroapă cu capătul liber în pămînt pentru a prinde rădăcini și care (tăiat apoi și răsădit) formează o plantă nouă. V. butaș. DICȚ. 2. Plantă obținută prin marcotaj. Cf. DT. – Pl. : marcote. – Din fr. marcotte.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL