1. [DEX '09] MARCATOR, -OARE, marcatori, -oare, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile și locul cuiburilor în care se va pune sămânța ori răsadul. 2. S. m. și f. Persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale). 3. S. m. (Sport) Persoană care marchează (4) puncte sau goluri pentru echipa sa. – Marca + suf. -tor.
2. [MDA2] marcator, ~oare [At: LM / Pl: ~i, ~oare / E: marca + -tor] 1 a Cu care se face sau se imprimă un semn distinctiv. 2 smf Persoană care lucrează la marcarea unor produse industriale Si: (înv) marcher (2). 3 sn Unealtă agricolă compusă dintr-o bară cu colți, folosită pentru a marca rândurile și locul cuiburilor în care se va pune sămânța. 4 smf Sportiv care marchează (9).
3. [DEX '98] MARCATOR, -OARE, marcatori, -oare, subst. 1. S. n. Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile și locul cuiburilor în care se va pune sămânța sau răsadul. 2. S. m. și f. Persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale). 3. S. m. (Sport) Persoană care marchează (4) puncte sau goluri pentru echipa sa. – Marca + suf. -tor.
4. [DLRLC] MARCATOR2, -OARE, marcatori, -oare, s. m. și f. Persoană care marchează (1) un obiect.
5. [DLRLC] MARCATOR1, marcatoare, s. n. Unealtă folosită în agricultură pentru a trasa rîndurile pe răzoare și pentru a însemna locul în care urmează să se pună sămînța plantelor care se seamănă rar.
6. [DN] MARCATOR s.n. 1. Unealtă folosită pentru a fixa locurile cuiburilor de însămînțare. 2. Dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. [< marca + -tor].
7. [DN] MARCATOR, -OARE s.m. și f. Cel care marchează un obiect. [< marca + -tor].
8. [MDN '00] MARCATOR, -OARE I. s. m. f. cel care jalonează un teren, un traseu. II. s. n. 1. unealtă agricolă pentru fixat locurile cuiburilor de însămânțare. 2. dispozitiv al unei mașini de semănat etc. care servește la menținerea distanței constante între rânduri. 3. dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. 4. glonț trasor. III. s. m. (sport) cel care marchează puncte, goluri pentru echipa sa. (< marca + -tor)
9. [DCR2] marcator s. m. (sport) Autor al unor goluri sau puncte pentru echipa sa ◊ „Doar 2 spanioli [...] fac parte din primii 8 jucători de pe lista marcatorilor actualului campionat spaniol.” Săpt. 15 IX 85 p. 8; v. și portret-robot (din marca + -tor; DN, DEX, DN3 – alte sensuri, DEX-S)
10. [DOOM 3] marcator1 (persoană; semn) s. m., pl. marcatori
11. [DOOM 3] marcator2 (unealtă) s. n., pl. marcatoare
12. [DOOM 2] marcator2 (unealtă) s. n., pl. marcatoare
13. [DOOM 2] marcator1 (persoană) s. m., pl. marcatori
14. [DGS] marcator, -oare s.m., s.f., s.n. 1 s.m., s.f. <înv.> marcher. Marcatorii lucrează la însemnarea unor produse industriale. 2 s.n. <engl.> marker. A însemnat produsele cu un marcator.
15. [DLR] MARCATÓR, -OARE adj., subst. I. Adj. (Rar) Cu care se face sau se imprimă un semn distinctiv. Cf. LM. II. Subst. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale); (învechit) marcher. Marcator într-o uzină de mașini. 2. S. n. Unealtă agricolă compusă dintr-o bară cu colți, folosită pentru a marca rîndurile și locul cuiburilor în care se va pune sămînța. Cf. NOM. MIN. I, 15. – Pl. : marcatori, -oare. – Marca + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL