1. [DEX '09] MANUSCRIS, -Ă, manuscriși, -se, s. n., adj. 1. S. n. Text scris de mână sau, p. ext., dactilografiat. ◊ Loc. adj. și adv. În manuscris = (încă) netipărit. 2. Adj. (Despre texte, lucrări) Scris cu mâna sau, p. ext., dactilografiat. [Var.: (înv.) manuscript s. n.] – Din lat. manuscriptus (după scris).
2. [MDA2] manuscris, ~ă [At: CR (1829), 100 / V: mânăscris sn, (îvr) mân~ / Pl: ~iși, ~e, (înv) ~uri / E: manuscript, prin înlocuirea lui script cu scris] 1-2 sn, a (Îoc tipărit) (Text) scris cu mâna sau dactilografiat Si: manuscript (1-2), manuscrit (1). 3-4 sn (Îljv) În ~ Netipărit.
3. [DEX '98] MANUSCRIS, -Ă, manuscriși, -se, s. n., adj. 1. S. n. Text scris de mână sau, p. ext., dactilografiat. ◊ Loc. adj. și adv. În manuscris = (încă) netipărit. 2. Adj. (Despre texte, lucrări) Scris cu mâna sau, p. ext., dactilografiat. [Var.: (înv.) manuscript s. n.] – Din lat. manuscriptus (după scris).[1]
4. [DLRLC] MANUSCRIS, manuscrise, s. n. Text (al unei lucrări, opere, cărți) scris de mînă, netipărit (încă). Manuscrisul original al cronicii lui Gr. Ureche nu ni s-a păstrat. ROSETTI, S. L. 18. Eminescu era un mare căutător și cercetător de manuscrise vechi. BENIUC, P. 25. Puteai să descifrezi mai repede un manuscris și să-i prinzi sensul. PAS, Z. I 300. ◊ (Adjectival) M-am cercat să cetesc un romanț din acele manuscrise. NEGRUZZI, S. I 11. – Variantă: (învechit) manuscript (CARAGIALE, O. VII 473, EMINESCU, N. 44) s. n.
5. [DN] MANUSCRIS, -Ă adj., s.n. (Operă, lucrare, text) scris de mînă (azi și dactilografiat); netipărit. [Var. manuscript s.n. / cf. fr. manuscrit, lat. manuscriptum < lat. manus – mînă, scribere – a scrie; după scris].[1]
6. [MDN '00] MANUSCRIS, -Ă adj., s. n. (text) scris de mână (azi și dactilografiat). (< fr. manuscrit, lat. manu-scriptus)
7. [Șăineanu, ed. VI] manuscris a. scris cu mâna: lucrare manuscrisă.
8. [DEX '09] MANUSCRIPT s. n. v. manuscris.
9. [MDA2] manuscript, ~ă [At: MAIOR, I. B. 88/10 / V: ~ă sf (îvr) mân~ sn / Pl: ~uri, ~e, (rar) ~pți, ~e / E: lat manuscriptus] 1-2 sn, a (Rar) Manuscris (1-2). 3-4 sn (Îljv) În ~ În manuscris (3). 5 a (Rar) Manuscris (2).
10. [MDA2] manuscriptă sf vz manuscript
11. [MDA2] mânăscris sn vz manuscris
12. [MDA2] mânuscript sn vz manuscript
13. [MDA2] mânuscris sn vz manuscris
14. [DN] MANUSCRIPT s.n. v. manuscris.
15. [Șăineanu, ed. VI] manuscript n. operă scrisă cu mâna: un manuscript rar.
16. [Scriban] manuscrípt n., pl. e (lat. manu-scriptus, scris cu mîna). Carte scrisă cu mîna (în opoz. cu imprimat saŭ tipăritură). – Se zice maĭ des manuscris (formă românizată, ca extract, product și extras, produs) și se întrebuințează și ca adj.: o carte manuscrisă.
17. [DOOM 3] manuscris2 (desp. -nus-cris/-nu-scris) s. n., pl. manuscrise; abr. ms.
18. [DOOM 3] manuscris1 (desp. -nus-cris/-nu-scris) adj. m. (+ s. n.: text ~); f. manuscrisă (însemnare ~), pl. manuscrise
19. [DOOM 2] !manuscris1 (-nus-cris/-nu-scris) adj. m.; f. manuscrisă, pl. manuscrise
20. [DOOM 2] !manuscris2 (-nus-cris/-nu-scris) s. n., pl. manuscrise; abr. ms.
21. [IVO-III] manuscris, -se (textul, scris de obiceiu de mână, ce se dă la tipar).
22. [IVO-III] manuscript, -te, (acte, documente s. cărți scrise de mâna).
23. [DER] manuscris (manuscrise), s. n. – Text scris de mînă. – Var. (înv.) manuscript. Format după fr. manuscrit încrucișat cu scris, participiul lui a scrie.
24. [DE] MANUSCRÍS (< manuscript, după scris; {s} lat. manus „mână” + scriptus „scris”) s. n. 1. Denumire generală pentru orice text scris de mână. Semnificația cea mai importantă este aceea de carte veche scrisă sau copiată înainte de apariția tiparului. Cele mai vechi m. au fost scrise pe papirus; din sec. 3+4, au fost strânse în codexuri. Principalele centre de scriere și copiere au fost mănăstirile, unde, treptat, scrierea și decorarea acestor m. cu miniaturi și litere aurite a devenit o adevărată artă. Sin. manuscript. 2. Prima formă autografă sau dactilografiată (procesată)a unei lucrări pregătite pentru publicare. ◊ Loc. În manuscris = în formă netipărită.
25. [DE] MANUSCRIPTUM, revistă trimestrială editată de Muzeul Literaturii Române din București (din oct./dec. 1970). Director fondator: D. Panaitescu-Perpessicius (1970-1972). Redactor-șef (din 1992) Dan Condeescu. Specializată în publicarea de scrieri și documente literare inedite. Colaboratori: Ș. Cioculescu, Al. Piru, P. Cornea, R. Vulpescu, N. Manolescu, M. Zaciu, N. Florescu, D. Simonescu, D. Vatamaniuc, P. Creția ș.a.
26. [DE] MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTĂ (QUMRAN), texte străvechi scrise în ebraică, arameică, nabateică, greacă, latină, siriano-palestiniană și arabă, datând din sec. 2 î. Hr.-2 d. Hr. Cuprind date prețioase privind esenianismul și geneza creștinismului primitiv. Descoperite în 1947 în peșterile din regiunea de NV a Mării Moarte, în apropiere de Qumran (unde în sec. 3 î. Hr.-2 d. Hr. și-a avut centrul o comunitate religioasă, probabil, a esenienilor).
27. [DGS] manuscris, -ă s.n., adj. 1 s.n. <înv.> izvod, manuscript. A citit foarte multe manuscrise din sec. al XVIII-lea. 2 adj. (despre texte, lucrări etc.) <înv.> manuscript. Multe pagini din textul manuscris consultat sunt ilizibile.
28. [DGS] manuscript, -ă s.n., adj. (înv.) 1 s.n. v. Manuscris. 2 adj. (despre texte, lucrări etc.) v. Manuscris.
29. [DLR] MANUSCRIS, -Ă adj., s. n. 1. Adj. (Despre texte, lucrări, în opoziție cu tipărit) Scris cu mîna; manuscript. Aflînd pentru folosul marinii (meșteșugul mării) un instrument numit curvograf, a avut cinstea de a-l înfățișa righii, precum, și o osteneală destul de mare manuscrisă (scrisă cu mîna) asupra celor mai dîntîi teatruri din Franța, CR (1829), 1001/10. Puține zile după aceea apăru în 25 martiu la Sibiu o proclamațiune manuscrisă. BARIȚIU, P. A. II, 84. „Scrisoarea unui boier moldovan” e un pamflet în 32 pagine manuscrise, în care Tăutul se ridică uneori la o înălțime de idei nespusă. RUSSO, S. 124. M-am cercat să cetesc un romanț din acele manuscrise, dar scrisoarea era atît de încîlcită, încît le-am lăsat. NEGRUZZI, S. I, 11. Biblioteca Bistriței e compusă în general de cărți bisericești manuscrise și tipărite. ODOBESCU, S. I, 343. Intră în negocieri cu un librar anticar și întocmește o listă de opere tipărite și manuscrise ce ar fi trebuit să fie cumpărate de stat. CĂLINESCU, E. 248. 2. S. n. Text scris de mînă (astăzi și dactilografiat) ; manuscript, (învechit, rar) manuscrit. Aga Asachi au făcut în limba românească oarecare cercări din carile să alcătuisă o culegere de fabule, însă focul din 1827 au înghițit ostineala de 12 ani a alcătuitoriului, carile au pierdut în acea zi mînuscrisurile. AR (1829), 192/40. Cărți și multe mînăscrise arăbești, RUS, I. I, 160/4. Înaltul manuscris împărătesc din 21 decem. 1860 cătră președintele provizoriu al cancelariei aulice transilvane. BARIȚIU, P. A. III, 73. Cărțile și manuscrisurile cele mai vechi, RUSSO, S. 77. Cream tihnit o nouă poezie. . . Cînd fantomatic prinde să transpară Pe manuscris o umbră viorie. ANGHEL-IOSIF, C. M. II, 18. În manuscrisele poeziilor lui se vede munca de a da strofelor ordinea cea mai firească. IBRĂILEANU, S. L. 228, cf. id. S. 151, NICA, L. VAM. 149. În fiecare dimineață se prezenta conștiincios la „Drapelul” cu manuscrisul pregătit. REBREANU, R. I, 209. Întorcea foi după foi scrise, urmărea sfîrșitul unui manuscris ce era discutat de mult. BACOVIA, O. 244, cf. 233, 245. Toate revistele i-au primit cu indiferență manuscrisele. C. PETRESCU, C. V. 121, cf. 149. El își dă seama că fără o colecție de manuscrise, o operă serioasă de istorie literară veche nu se poate întreprinde. CĂLINESCU E. 248. În fața lui, pe caseta de litere stăteau. . . vreo zece-cincisprezece manuscrise. CONTEMP. 1954, nr. 382, 4/1. Șincai rătăcește necontenit. . . purtîndu-și manuscrisul bogat în niște desagi de lînă. ib. nr. 388, 5/4. Lumina nemișcată și rotundă Pune-o pecete albă de lentilă Pe manuscrisul început. V. ROM. iunie 1954, 74, cf. mai 1954, 276. Semn cu semn, literă cu literă mi-ai refăcut manuscrisele în plumb. ARGHEZI, P. T. 168, cf. id. T. C. 160. A rămas o ladă de cărți și manuscrise de la episcopul Ilarion. CAMIL PETRESCU, O. I, 200. Din cercetarea manuscriselor lui Ceaikovski se vede că muzicianul încerca patru-cinci teme pînă ce se hotăra pentru cea mai izbutită dintre ele. STANCU, U.R.S.S. 88, cf. 30, 53. Eminescu era un mare căutător și cercetător de manuscrise vechi. BENIUC, P. 25, cf. 18. ◊ Loc. a d j. și a d v. În manuscris = netipărit, manuscris (1). [Romanul] mai bine de zece ani circulase clandestin, în manuscris, SCÎNTEIA, 1960, nr. 4834. - Pl.: (1) manuscriși, -se, (2) manuscrise și (învechit) manuscrisuri. – Și: (învechit, rar) mînuscrís, mînăscrís s. n. - De la manuscript, prin înlocuirea lui script cu scris. – Mînuscris, mînăscris: prin apropiere de mînă.
30. [DLR] MANUSCRIPT, -Ă s. n., adj. (Astăzi rar) 1. S.n. Manuscris (2). Manuscriptul. . . carele se ține în biblioteca crăieștei Universitate de la Peșta. MAIOR, I. B. 88/10. Istoria aceasta, precum am arătat mai sus, era ștearsă în manuscriptul de la Cioara. BUDAI-DELEANU, Ț. 293. Au avut poruncă să cumpere în calea sa cele mai vechi ediții de biblie și cele mai rare mînuscripturi de toată materia. LEON ASACHI, B. 16/23, cf. 92/2. Fieștecarele profesor cu manuscriptele învățeturilor sale să fie gata a le da la tipariu. DIACONOVICI-LOGA, CH. 5/11. Odăi cu cărți, din care cele mai deosebite sînt manuscripturi. GOLESCU, Î. 86. Care manuscripturi tipărindu-se, casa școalei va da o analoagă mulțămită pentru osteneală (a. 1828). URICARIUL, VII, 174. Baronul Humbold. . . au adus mai multe manuscripte și tipăriri chinezești. CR (1830), 961/37. Am văzut-o cu manuscriptul în mînă. GTN (1835), 121/12. Mi-a vorbit în privirea unui manuscript de istoria românilor pentru clasele primare. ALECSANDRI, S. 82. Obosit de atîtea cercetări zadarnice, hotărîsem să-mi ard manuscriptul. FILIMON, O. I, 94. Aduna cu multă grijă și cu multe dificultăți manuscripte și copii de pe manuscriptele cronicilor române. F (1868), 50. Deschise o carte veche legată cu piele și roasă de molii – un manuscript de zodii. EMINESCU, N. 44, cf. id. G. P. 36. Meșterul capătă de la client, o dată cu înaintarea manuscriptului, o sumă fixă. CARAGIALE, O. VII, 473. Mi-a spus să pun manuscriptul în saltar. SADOVEANU, E. 166. ◊ L o c. adj. și adv. În manuscript = în manuscris, v. m a n u s c r i s (2). Logofătul C. Conachi au lăsat în manuscript un volum întreg de poezii, care acum s-au pus sub tipar. ROM. LIT. 1232/32. El lăsă în manuscript o narațiune păstrată pînă astăzi în Arhivul Medice. HASDEU, I. V. 200. Ai voit, amice, ca mai nainte de a o tipări să citesc eu, în manuscript, cartea românească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III, 9. 2. Adj. Manuscris (1). Biblia manuscriptă. GOLESCU, Î. 116. Documenturi manuscripte. MN (1836), 552/31. Însărcinâ pre un librar de la Haga ca să tipărească „Descrierea istorică și geografică a Moldovii”, scriere manuscriptă a părintelui său. NEGRUZZI, S. II, 148, cf. 153. Relația manuscriptă a domnului Paul de Marenne... cuprinde lungi considerații morale și filozofice asupra acestei călătorii. SADOVEANU, Z. C. 28. - Pl.: (1) manuscripturi și manuscripte, (2) manuscripți, -te. - Și: (învechit, rar) mînuscrípt s. n., manuscriptă s. f. – Din lat. manuscriptus. – Mînuscript: prin apropiere de mînă.
31. [DLR] MANUSCRIPTĂ s. f. v. manuscript.
32. [DLR] MÎNUSCRÍS s. n. v. manuscris.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL