1. [DEX '09] MANIȘCĂ, maniște, s. f. (Înv.) Plastron (brodat), de obicei de culoare albă, la cămășile bărbătești. – Din rus. manișka.
2. [MDA2] manișcă sf [At: CARAGIALE, O. I, 114 / V: ~neș~ (Pl: ~nești), ~ște, măn~ / Pl: ~ște / E: rs манишка] 1 (Iuz) Plastron brodat, de obicei de culoare albă, uneori detașabil, la cămășile bărbătești. 2 (Mun) Punct de broderie Vz sabac. 3 (Reg; lpl) încrețituri de o parte și de alta a gurii cămășii Si: (pop) îngurzituri. 4 Tiv la manșetele cămășilor bărbătești. 5 (Reg) Manșetă. 6 (Lpl; reg) Mânecări de lână. 7 (Nob; lpl) Bretele la pantalonii bărbătești.
3. [DLRLC] MANIȘCĂ, maniște, s. f. (Învechit) Plastron. Fratele mortului, cu guler și manișcă negre, lăcrima cuviincios. MACEDONSKI, O. III 97. Trece drept la oglinda din față, își potrivește cravata și manișca. CARAGIALE, O. II 188.
4. [Șăineanu, ed. VI] manișcă f. 1. ornament de dantelă ce termină mâneca cămășei; 2. pieptar mobil ce se pune peste cămașă. [Rus. MANIȘKA].
5. [Scriban] maníșcă f., pl. ște și ștĭ, șce și șcĭ (rus. maniška, d. mántiĭa, mantie). Acea parte a cămășiĭ care acopere peptu. – În est și manéșcă.
6. [MDA2] maneșcă sf vz manișcă
7. [MDA2] maniște sf vz manișcă
8. [MDA2] mănișcă sf vz manișcă
9. [Scriban] manéșcă, V. manișcă.
10. [DOOM 3] manișcă (înv.) s. f., g.-d. art. maniștei; pl. maniște
11. [DOOM 2] manișcă (înv.) s. f., g.-d. art. maniștei; pl. maniște
12. [DGS] manișcă s.f. 1 (la pl. maniște; reg.) <reg.> manșete (v. manșetă), mânecare (v. mânecar). Maniștele, împletite din lână sau confecționate din blană, se poartă iarna, peste încheieturile mâinilor, pentru a le proteja de frig. 2 (reg.) v. Manșetă. 3 (reg.) v. Refec. Tiv. Tivitură. 4 (la cămăși; înv.) v. Piept. Plastron.
13. [DLR] MANÍȘCĂ s. f. 1. (Ieșit din uz) Plastron (brodat), de obicei de culoare albă, uneori detașabil, la cămășile bărbătești. Trece drept la oglinda din față, își potrivește cravata și manișca egretie, care tot iese afară din jiletcă. CARAGIALE, O.I, 114, cf. 113. Fratele mortului, cu guler și manișcă negre, lăcrima cuviincios. MACEDONSKI, O. III, 97, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U. 2. (Prin Munt.) Numele unui punct de broderie. V. ș a b a c. Înflorături și împletituri, cele dintîi purtînd diferite numiri: ciucuri,. . . manișcă, șabac. RĂDULESCU-CODIN, M. N. 106. 3. (Regional la pl.) Încrețituri de o parte și de alta a gurii cămășii; îngurzituri. Cf. ȘEZ. III, 17, 70, PAMFILE, I. C. 367, CADE, RĂDULESCU-CODIN. ♦ (Și la sg.) Tiv, cusătură, refec la manșetele cămășilor bărbătești. Cf. CADE, PLOPȘOR, V. O. 11, RĂDULESCU-CODIN. 4. (Regional) Manșetă (Pipirig-Tîrgu Neamț). ALR II 3303/551. ♦ (La pl.) Mînecări de lînă (Peștișani-Tîrgu Jiu), ALR II 3353/836. 5. (Neobișnuit, la pl.) Bretele la pantalonii bărbătești, JAHRESBER, XXVI, 31.- Pl. : maniște. – Și: manéșcă (CIHAC, II , 185, TDRG; pl. mănești ȘEZ. III, 70, PAMFILE, I. C. 367), măníșcă (ALEXI, W., RĂDULESCU-CODIN), maniște (PLOPȘOR, V. O. 11) s. f. – Din rus. манишка.
14. [DLR] MANÉȘCĂ s. f. v. manișcă.
15. [DLR] MANÍȘTE s. f. v. manișcă.
16. [DLR] MĂNÍȘCĂ s. f. v. manișcă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL