1. [DEX '09] MANIERIST, -Ă, manieriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Propriu manierismului; p. ext. șablonard. 2. Adj., s. m. și f. (Artist) adept al manierismului. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. maniériste.
2. [MDA2] manierist, ~ă [At: GL 1961, nr. 2, 2/1 / P: ~ni-e~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr maniériste] 1-2 smf, a (Adept) al manierismului (2). 3-4 smf, a (Adept) al manierismului (3). 5 a Lipsit de naturalețe Si: afectat, căutat, formalist Vz prețios.
3. [DN] MANIERIST, -Ă adj. Referitor la manierism, propriu manierismului. // s.m. și f. Adept al manierismului; șablonard. [Pron. -ni-e-. / < fr. maniériste].
4. [MDN '00] MANIERIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al manierismului; formalist. (< fr. maniériste)
5. [DOOM 3] manierist (desp. -ni-e-) adj. m., s. m., pl. manieriști; adj. f., s. f. manieristă, pl. manieriste
6. [DOOM 2] manierist (-ni-e-) adj. m., s. m., pl. manieriști; adj. f., s. f. manieristă, pl. manieriste
7. [DLR] MANIERIST, -Ă adj. Lipsit de naturalețe; afectat, căutat, formalist. V. p r e ț i o s. Cînd poetul se lasă. . . antrenat de un fals patetism, tonul devine manierist, sec. GL 1961, nr. 2, 2/1. - Pronunțat: -ni-e-. - – Pl: manieriști, -ste. – Din fr. maniériste.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL