1. [DEX '09] MANIABIL, -Ă, maniabili, -e, adj. (Livr.) Care este ușor de mânuit. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. maniable.
2. [MDA2] maniabil, ~ă a [At: NEGULICI / P: ~ni-a- / Pl: ~i, ~e / E: fr maniable] (Rar) 1 (D. mecanisme, sisteme tehnice etc.) Care poate fi mânuit cu ușurință. 2 (D. oameni) Docil.
3. [DLRLC] MANIABIL, -Ă, maniabili, -e, adj. (Franțuzism) Ușor de mînuit. Avionul construit de Vlaicu era foarte maniabil, în special datorită inovației pe care el a adus-o aparatului prin situarea comenzilor în față. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 361, 5/6. – Pronunțat: -ni-a-.
4. [DN] MANIABIL, -Ă adj. 1. (Despre mecanisme) Ușor de mînuit. 2. (Despre oameni) Docil, blînd, conciliabil. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. maniable].
5. [MDN '00] MANIABIL, -Ă adj. 1. ușor de mânuit. 2. (despre oameni) docil, conciliabil. (< fr. maniable)
6. [Șăineanu, ed. VI] maniabil a. ușor de maniat.
7. [Scriban] *maniábil, -ă adj. (fr. maniable). Care se poate mania (mînui) ușor.
8. [DOOM 3] maniabil (livr.) (desp. -ni-a-) adj. m., pl. maniabili; f. maniabilă, pl. maniabile
9. [DOOM 2] maniabil (livr.) (-ni-a-) adj. m., pl. maniabili; f. maniabilă, pl. maniabile
10. [DGS] maniabil, -ă adj. (livr.) 1 (tehn.; despre dispozitive sau sisteme tehnice, instrumente, aparate etc.) v. Manevrabil. 2 fig. (despre oameni) v. Ascultător. Bun. Cuminte. Docil. Înțelegător. Obedient. Plecat2. Supus.
11. [DLR] MANIABIL, -Ă adj. (Rar) 1. (Despre mecanisme, sisteme tehnice etc.) Care poate fi mînuit (cu ușurință). Cf. NEGULICI, COSTINESCU, ALEXI, W. Avionul construit de Vlaicu era foarte maniabil. CONTEMP. 1953, nr. 361, 5/6. 2. F i g. (Despre persoane) Docil, blînd, conciliabil. - Pronunțat: -ni-a-. – Pl.: maniabili,-e. – Din fr. maniable.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL