1. [DEX '09] MANGANIT, manganiți, s. m. Oxid natural de mangan hidratat. – Din fr. manganite.
2. [MDA2] manganit sm [At: MACAROVICI, CH. 407 / Pl: ~iți / E: fr manganit] Minereu de mangan1 constituit din oxid de mangan1 natural.
3. [DEX '98] MANGANIT s. n. Oxid natural de mangan hidratat. – Din fr. manganite.
4. [DLRLC] MANGANIT s. n. Minereu de mangan alcătuit din oxid de mangan hidratat.
5. [DLRM] MANGANIT, manganituri, s. n. Minereu de mangan alcătuit din oxid de mangan hidratat. – Fr. manganite.
6. [DN] MANGANIT s.n. Oxid natural hidratat de mangan. [Pl. -te, -turi. / < fr. manganite].
7. [MDN '00] MANGANIT s. m. oxid natural hidratat de mangan. (< fr. manganite)
8. [DOOM 3] manganit (oxid de mangan) s. m., pl. manganiți
9. [DOOM 2] manganit s. m., pl. manganiți
10. [DE] MANGANÍT (< fr. {i}) s. n. Oxid natural hidratat de mangan, cristalizat în sistemul monoclinic; are culoarea neagră, urmă brună și luciul semimetalic. Este un minereu de mangan.
11. [DLR] MANGANÍT s. m. Minereu de mangan1 constituit din oxid de mangan natural. Cf. MACAROVICI, CH. 407, 408. - Pl.: manganiți. – Din fr. manganit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL