1. [DEX '09] MANDOLĂ, mandole, s. f. 1. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta. 2. Instrument muzical asemănător cu mandolina. [Var.: mandoră s. f.] – Din it. mandola.
2. [DEX '09] MANDORĂ s. f. v. mandolă.
3. [MDA2] mandolă sf vz mandoră
4. [MDA2] mandoră sf [At: COSTINESCU / V: ~olă / Pl: ~re / E: fr mandore] Vechi instrument muzical asemănător cu mandolina1, ale cărui coarde sunt puse în vibrație prin ciupire Vz cobză.
5. [DN] MANDOLĂ s.f. Instrument cu coarde ciupite, derivat din lăută, avînd coardele mai groase decît ale mandolinei. [Var. mandoră s.f. / < it. mandola].
6. [DN] MANDORĂ s.f. v. mandolă.
7. [MDN '00] MANDOLĂ/MANDORĂ s. f. 1. vechi instrument cu coarde ciupite, provenit din lăută. 2. variantă a mandolinei. (< it. mandola)
8. [MDN '00] MANDORĂ s. f. elem. mandolă.
9. [Scriban] *mandóră f., pl. e (fr. mandore, îld. pandore, lat. pandúra, vgr. pandûra; it. mandola. V. mandolină). Un fel de cobză, astăzĭ părăsită. V. și tambură.
10. [DOOM 3] !mandolă s. f., g.-d. art. mandolei; pl. mandole
11. [DOOM 2] mandolă/mandoră s. f., g.-d. art. mandolei/mandorei; pl. mandole/mandore
12. [DOOM 2] mandoră v. mandolă
13. [DTM] mandora v. mandola (1).
14. [DTM] mandola (cuv. it.) 1. Instrument cordofon asemănător lautei*, de dimensiune mai mică, din sec. 14-18, cu opt perechi de coarde, întinse peste un gât fără tastieră (v. limbă) (dar prevăzut cu opt bare metalice, transversale). Corpul ușor bombat avea pe față cordarul* și un orificiu de vibrație. Deosebirea între laută* și m. constă în forma de semicerc a jgheabului capului în loc de cel îndoit spre spate al lautei. Sin.: mandora. 2. Instr. din sec. 18 de tipul mandolinei*, de dimensiuni mai mari, acordat (1) do sol re1 la1, utilizat și în zilele noastre.
15. [DLR] MANDÓLĂ s. f. v. mandoră.
16. [DLR] MANDÓRĂ s. f. Vechi instrument muzical asemănător cu mandolina1, ale cărui coarde sînt puse în vibrație prin ciupire. V. c o b z ă. Cf. COSTINESCU. Orologiul din cupolă Anunță fiecare oră Printr-un preludiu de mandolă. MINULESCU, v. 83. – Pl.: madore. – Și: mandolă s. f. – Din fr. mandore. – Pentru mandolă, cf. it. mandola.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL